I am a Belikov

Capitolul 1 - Surprise, surprise

-Christian, eşti sigur că poţi face asta?

Nu a încuviinţat şi nici nu m-a privit în ochi. A continuat să privească în gol. Ştiam eu că avea să fie o treabă grea să-i menţin moralul ridicat în timpul ceremoniei de execuţie.

-Christian, mă auzi?

-Ascultă, plângăciosule, Lissa te caută şi îi provoci dureri de cap lui Dimitri.

Nu a fost nevoie să-mi întorc privirea că să mă asigur dacă cea pe care am auzit-o era Rose. Vocea ei melodioasă m-a încălzit imediat şi am uitat, pe moment, că avea atitudinea ei ''obraznică'' faţă de Christian. În fond, era ziua în care era executată mătuşa lui, Tasha Ozera.

-Eu şi Christian o să venim în dată la regină, Rose, am asigurat-o.

-Tovarăşe, pentru a suta oară, Lissa! Nu regina! Este prietena mea cea mai bună şi eu trebuie să fiu alături de ea acum. Ştiţi că nu suport să stau prea departe de ea, aşa că mişcă-i picioarele moroiului pe care îl ai în slujbă.

I-am zâmbit încet pe la spate, iar ea mi-a zâmbit la rândul ei. Pentru un moment am uitat că eram cu Christian şi că aveam misiunea de a-l proteja şi m-am pierdut în ochii ei superbi.

Într-un final, Christian a vorbit:

-Venim acum, Rose. Poţi să te cari.

-Sau ce? l-a întrebat pe un ton provocator. Faci un foc de tabără chiar aici, în faţa mea? N-ai decât. Mă rog. De dragul situaţiei te las, dar vezi că te aşteaptă Lissa. Nu poate începe fără tine.

-Bine.

Răspunsul lui Christian a fost sec şi mi-am dat seama că abia aştepta să scape de Rose. Când în sfârşit s-a îndepărtat, am simţit acea durere în piept că se depărta de mine, iar eu nu puteam să am grijă de ea şi să veghez asupra ei mai mult ca asupra lui Christian. Şi chiar dacă era unul dintre cei mai buni gardieni din istoria dhampirilor, eu tot eram îngrijorat pentru ea, la fel cum eram pe când eram la Sfântul Vladimir.

Înainte să-mi dau seama, eram iar singur cu Christian, iar acesta vorbea din nou. Mi-am alungat gândurile legate de Rose şi mi-am îndreptat atenţia spre ce avea de spus:

-Am o presimţire rea faţă de ce o să se întâmple astăzi. Ştiu că sună ciudat, pentru că oricum o să se întâmple ceva groaznic, şi anume pierderea singurului membru al familiei mele...

Am observat că încerca să se ţină tare. Christian era un tip puternic şi era ca un prieten pentru mine. L-am bătut pe umăr încurajator.

-...dar ceva tot o să se întâmple.

-Christian, Lissa este noua ta familie, bine? Haide, trebuie să mergem.

Am auzit un fâsâit al reportofonului ataşat de dusterul meu şi l-am ridicat.

-Da?

-Sparky, s-a auzit vocea lui Rose, mişcă-te aici odată.

L-am văzut dându-şi ochii peste cap, şi mi-a făcut semn să închid aparatul.

-Dimitri, te rog, mă poţi ajuta cu ceva înainte să înceapă evenimentul?

Nu voiam să spun asta, dar n-am avut încotro:

-Desigur.

-Vreau să o mai văd pe Tasha odată, mi-a spus încet, apoi mai tare şi mai repede: trebuie să îmi iau rămas bun. Te rog, ajută-mă!

Am oftat iritat de trecerea prea rapidă a timpului. După toate astea, aveam nevoie de 5 ore de linişte şi un roman western. Şi Rose. Mă rog.

-Fie, dar nu promit nimic.