I am a Belikov

Capitolul 12 - A deadly move

Dintr-odată, pe când stăteam izolaţi în dormitorul apartamentului nostru, s-a auzit o bufnitură în uşa de la intrare. Ne-au îngheţat minţile.

Apoi încă una.

Încă o bufnitură, ne-a mai distras atenţia, iar eu şi Rose stăm în secunda doi înaintea grupului, gata să sărim pe vinovat. Sărind înainte, aproape că i-am străpuns inima cu ţepuşa lui Hans.

-Belikov, ce Doamne-iartă-mă faceţi?

-Am crezut...

-Nu mai vreau să aud nimic! ne replică el rece.

Părea mai stresat ca de obicei. De regulă el accepta orice provocare i se ivea şi o înfrunta cum ştia mai bine. Cu toate astea, acum era ceva mai îngrijorat, ceea ce mă făcu imediat să-l suspectez.

-Hans, eşti bine?

Îşi drese glasul şi îmi ignoră întrebarea, în timp ce se plimba prin încăpere. Ochii a aproape 10 moroi şi mai bine de 30 de gardieni într-o încăpere de 15 metri pătraţi îl urmăreau îndeaproape.

-Trebuie să fim foarte atenţi... foarte atenţi... atacul de afară este susţinut de sute de strigoi... jumătate dintre ei au căzut. Şi totuşi... novicii!

-Am comunicat gardienilor din zonele dormitoarelor să îi organizeze, l-am lămurit imediat.

-Ah, bine, bine. Sunt îngrijorat doar pentru George.

George!

-Ah, trebuie să fie în siguranţă, a încercat să-l consoleze Rose.

Atenţia îi fu imediat distrasă de telefonul lui care scoase un bip scurt. Grăbit, l-a scos din buzunar şi pe măsură ce tasta, a ieşit din cameră. Am văzut-o pe Rose vrând să facă un comentariu sarcastic, însă s-a oprit.

Nu de faţă cu şeful.

Hans s-a întors aproape imediat, iar noi am continuat să pălăvrăgim ca să mai detensionăm atmosfera. Bine, cum să o detensionezi când chiar după fereastră se ţine o luptă sângeroasă între strigoi şi gardieni nevinovaţi?

Realizând cât de speriată era Lissa, Rose s-a dus la ea şi a vorbit cu ea, încercând s-o liniştească. În acelaşi timp, am pornit şi eu spre Christian, care studia împrejurimile cu atenţie. Când am ajuns lângă el, m-a tras spre el ca să nu mai audă nimeni ce îmi zicea.

-Dimitri, cred că ar trebui să mă duc după Tasha.

Mi s-au ridicat toate antenele, iar când m-a văzut ezitând, m-a lămurit imediat:

-Probabil va avea o slăbiciune pentru mine. Mi-a şi spus că ea, indiferent de ce avea să se întâmple sau ce are să se întâmple, mă va iubi. Trebuie să încerc, Dimitri..

-Nu, i-am răspuns pe un ton categoric. Nu putem risca, Christian. Orice ar fi, e prea riscant.

-Dar, Dimitri...

-Despre ce tot vorbiţi voi acolo? ne întrebă Rose în timp ce pleca de lângă Lissa şi se îndrepta spre Tanya.

-Nimic, am spus imediat. Ăă... doar discutam... nişte chestii. Ştii tu.

Am văzut imediat din privirea ei că nu mă credea, însă am implorat-o din priviri să nu insiste asupra subiectului, aşa că m-a lăsat în pace. Era incredibilă... deşi era un haos total, ea tot se menţinea calmă şi încerca să se comporte astfel încât şi ceilalţi să se simtă în siguranţă. Era miraculoasă. Şi totuşi, nu toţi vedeau aceeaşi pasiune în ochii ei, aceeşi dedicaţie incomparabilă cu a oricărui gardian existent.