I am a Belikov

Capitolul 4 - Possibly impossible, but look! It's possible!

Trei zile mai târziu eram deja obişnuiţi cu rutina noastră zilnică. De multe ori nu era aceeaşi, căci Rose refuza să o lase pe Lissa singură în noile împrejurări, în ciuda numărului mare de gardieni care aveau grijă atât de aceasta, cât şi de Christian, însă totul era stabilit şi puteam spune că duceam o viaţă normală.

Cu alte cuvinte, nu îmi era chiar imposibil să rezolv toate îndatoririle lăsate de Alberta. Chiar dacă îmi erau necunoscute motivele plecării ei, ascunse după un enervant „motive personale”, mi-am luat treaba în serios şi am descoperit că nu era chiar atât de greu. În mare parte, gardienii Academiei Sfântul Vladimir îşi cunoşteau perioadele de patrulare şi programele prea bine, tot ce îmi rămânea fiind supravegherea respectării lor.

În plus, eram foarte norocos că o aveam pe Rose de partea mea, iar când se dezlipea de Lissa, venea la mine în birou.

Era târziu pentru moroi şi dhampiri, adică aproape de răsăritul soarelui, când stăteam adâncit în lectura mea.Skatov (*Operă rusă de Alexander Druzhnin- tradus: Pisici de mare) era, chiar şi la a 5-a recitire, o sursă de liniştire sufletească enormă. Eram pierdut în lumea romanului, când am auzit o bătaie în uşă.

-Intră, te rog.

Imediat, sprintenă şi activă cum era ea, Rose a intrat în cameră şi mi-a trântit pe masă o pereche de chei.

-Hei, amice, ce citeşti acolo?

Am închis romanul şi l-am aşezat undeva lângă mine.

-Hmm, nu contează.

A ridicat din umeri.

-Astea sunt cheile de la apartamentul nostru. M-am gândit că poate voiai să ţii tu cheile, acum că eşti regele organizării, mi-a spus chicotind.

-Of, Roza, nu sunt regele organizării.

Mi-a zâmbit încă odată, când uşa s-a deschis. Am fost surprins să o văd pe Ellen Kirova, directoarea Academiei, intrând fără alte introduceri sau anunţuri. A trecut pe lângă Rose şi s-a aşezat pe un scaun.

-Bună ziua, i-am spus directoarei.

-Gardian Belikov, Gardian Hathaway, a spus încuviinţând spre fiecare.

M-am uitat spre Rose şi am observat că se abţinea să nu izbucnească într-o criză ce ar fi inclus un discurs şi cuvintele: „cotoroanţă”, „idioată”, sau mai ştiu eu ce.

Spre fericirea situaţiei, s-a stăpânit, iar Kirova ne-a vorbit pe un ton superior:

-Mă bucur că vă acomodaţi repede cu noua voastră rutină. Lucrurile merg la fel de bine ca înainte ca gardian Alberta Petrov să plece.

-Da, ne acomodăm destul de repede, i-am replicat încercând să par respectuos.

A scuturat din mână.

-Mă rog, nu asta voiam să vă spun. Am, în schimb, o problemă. Gardian Hathaway, aş dori să îmi faci o mică favoare.

Vorbea pe un ton oficial, ca şi cum cu aproape un an în urmă nu purtau o relaţie elev-director şi nu se urau până în adâncul pământului. Kirova voise să o dea afară din Academie pe Rose după ce o ajutase pe Lissa să fugă de la Academie pentru doi ani, până le-am găsit şi le-am adus înapoi.

Rose părea să fi remarcat acelaşi lucru, însă nu a afişat asta pe chipul ei şi a încercat să pară serioasă:

-Cu ce vă pot ajuta, doamnă director?

-Am un puşti în pericol de exmatriculare pe care aş dori să îl poţi antrena. Este în urmă la toate materiile, iar la lupta corp la corp abia poate arunca un pumn.