I am a Belikov

Capitolul 6 - My two strong women

Samaya bol'shaya sila muzhchiny - lyubyashchaya zhenshchina. Ona - yego chest', yego vera, yego dostoinstvo!(*citat rusesc: Cea mai mare putere a omului – o femeie iubitoare. Ea -onoarea, credinţa, demnitatea lui!)

Mi se părea uimitor cum fix în momentele mele de linişte îmi veneau în cap tot felul de citate referitoare la viaţă şi la om. Ideea este că de data asta, ochii Tanyei au fost „muza” mea.

Stăteam liniştit în dormitorul repartizat mie şi lui Rose şi o legănam încet, încet, încercând să o adorm.

Însă ea nu avea gând să îşi închidă ochii.

M-am gândit că dacă aveam să o privesc în ochii ei de un căprui închis profund, avea să obosească într-un final şi apoi să adoarmă. Cu toate astea, ea nu a vrut sub nici o formă să-şi închidă ochii, preferând să mă studieze îndeaproape.

Acesta a fost momentul când mi-au venit în minte aceste vorbe celebre pe care gardienii ruşi de sexul masculin le spuneau femeilor moroi cu care formau un cuplu şi, implicit, paza lor era în slujba acestora.

Prins parcă sub o vrajă de-a Tanyei, am ridicat-o în braţele mele mai sus şi am sărutat-o tandru pe frunte. Pielea ei era atât de catifelată, încât o puteai confunda cu mătasea. Era călduţă şi emana multă veselie.

M-am îndepărtat din nou şi am privit-o în continuare în ochi. De data asta, îşi închise ochii şi îşi ţinea buzele uşor întredeschise într-un mod în care îţi creştea efectiv glicemia.

În timp ce eu o priveam în continuare cu dragoste, am auzit zgomotul uşii de la intrare. Ştiind deja că era Rose, căci legătura formată de dragostea dintre noi doi îmi atrăgea mereu atenţia la detaliile precum: mirosul specific al părului ei, pe care, chiar şi la câţiva metri distanţă, l-am detectat, zgomotul paşilor ei grăbiţi şi modul în care se auzea jacheta ei când şi-o trântea de cel mai apropiat scaun de intrare, nu m-am îngrijorat.

Bineînţeles, ea era la fel de nerăbdătoare ca întotdeauna să o vadă pe Tanya, şi astfel n-am rămas surprins să o văd în secunda următoare păşind în dormitorul în care stăteam eu.

-Hei, mi-a şoptit observând că Tanya dormea deja.

Am întâmpinat-o cu un zâmbet.

-Bună.

M-am ridicat încet şi am aşezat-o cu grijă în pătuţul ei. Am încercat să o aşez cu cât mai multă atenţie, însă, bineînţeles, a strâmbat uşor din nas la mine pentru că nu avusesem destulă precizie şi şi-a dus obosită un deget la guriţă.

Am auzit-o pe Rose chicotind.

-Deci, în cazul în care nu-ţi convenea atitudinea mea, te-ai pricopsit cu încă o femeie în devenire cu acelaşi tupeu.

-Hmm, ţin să te contrazic. Nu mă deranjează absolut nimic la tine, Roza.

Şi-a dus încet degetul la buze făcându-mi semn să fac linişte şi m-a tras spre ieşirea din dormitor. M-a condus spre sufrageria apartamentului repartizat nouă şi s-a trântit pe canapeaua din mijlocul ei.

-Cum au mers antrenamentele cu George?

Am văzut-o oftând evident obosită.

-Pentru a treia zi de antrenamente, se descurcă groaznic. Vorbesc serios. Îmi dă dureri groaznice de cap copilul ăla.

Am încuviinţat la ea, încercând să mă gândesc la cum ar fi fost pentru ea să antreneze un aşa adolescent, pe care oricum era posibil să nu îl suporte.