I am a Belikov

Capitolul 3 - Meeting an old friend

Stăteam şi-mi priveam valiza nu prea mare, încercând să îmi dau seama dacă uitasem ceva. Costumele de gardian regal, da. Romanele mele western, da. Cele două ţepuşe ale mele, da. Şi totuşi, simţeam că lipsea ceva.

Uşa dormitorului din apartamentul regal repartizat mie şi lui Rose s-a trântit de perete, făcându-mă să tresar. Când să îmi întorc privirea, ea era acolo.

Rose a străbătut fulgerător dormitorul şi mi-a trântit pe pat 4 dustere, toate în nuanţe diferite de maro.

-Cred că era să pleci fără astea, Gardian Belikov.

I-am zâmbit puţin leneş.

-Of, mereu te gândeşti la toate!

Mi-a zâmbit ştrengăreşte şi m-a ajutat să îndes dusterele voluminoase în valiză. Poate părea o treabă uşoară, însă romanele îmi ocupau o mare parte din valiză. Încruntându-se, Rose s-a aplecat peste valiză şi mi-a scos un roman.

-Chiar trebuie să-ţi iei idioţenia asta de Rybarki(*roman rusesc de Dimitri Grigorovich) cu tine? Sunt sigură că au porcării de genul şi în biblioteca Academiei.

Am izbucnit într-un râs molipsitor. Imediat, s-a uitat urât la mine neînţelegându-mi motivul amuzamentului.

-Ce-ai?

-Rybaki, nu Rybarki.

-Oh, exact atunci când credeam că am învăţat să pronunţ literele astea ciudate. Îmi pare rău că ţi-am atacat onoarea de rus.

-Nu este nicio problemă, Roza. Pot oricând să te ajut să...

M-am oprit imediat la auzul unor strigăte din afara apartamentului. Nu puteam distinge exact ce spuneau cei ce se certau, însă n-am stat mult pe gânduri. Atât eu, cât şi Rose, ne-am înşfăcat ţepuşele şi am ţâşnit afară din dormitor. Am alergat în drumul nostru spre uşă, căci nimeni nu intra neautorizat în palatul Reginei, însă când am deschis uşa, mi-am dat seama că fusese o alarmă falsă.

Atât eu, cât şi Rose, stăteam în pragul uşii camerei noastre, în timp ce îl priveam pe tatăl lui Rose ignorându-l pe un gardian ce alerga după el.

-Domnule Mazur! Nu aveţi voie aici fără....

-Vrăjeli, dragul meu Mogno, doar mă cunoşti! Am venit doar la... a! Rose, aici erai!

Am văzut-o pe Rose plesnindu-şi fruntea cu palma în timp ce îşi pregătea un întreg discurs:

-Pot să ştiu şi eu ce naiba cauţi aici, în palatul regal? M-ai băgat în sperieţi când te-am auzit certându-te cu Mogno!

-Oh, îmi pare rău, fiica mea. Nu acestea mi-au fost intenţiile.

A rostit acele vorbe cu nonşalanţă, în timp ce se apropia de noi. Părea să nu mă fi observat, deşi stăteam chiar lângă fiica lui. Când în sfârşit a ajuns la mai puţin de un metru în faţa noastră, m-a salutat cu o strângere de mână.

-Bună ziua, gardian Belikov.

-Tată. Spune-i naibii Dimitri şi lasă oficialităţile. Acum zi, ce naiba cauţi aici?

Abe Mazur şi-a înălţat o sprânceană în direcţia lui Rose.

-Mă asigur că te pregăteşti cum se cuvine pentru vizita voastră la Academie, desigur!

Rose a expirat evident obosită:

-Tată, dacă asta voiai să ştii, mă descurc foarte bine cu împachetatul. Dar nu asta vrei să ştii, bineînţeles. Acum, vorbeşte serios.