I am a Belikov

Capitolul 19 - Tanya, the naughty girl

Capitolul 19

Totul a decurs foarte repede apoi. Nu am putut risca să o transportăm pe Rose ca strigoi până înapoi la Curte, aşa că Lissa a transformat-o înapoi în dhampir.

A fost groaznic.

M-am oferit eu să o ţin într-un loc cât timp o străpungea cu ţepuşa, căci nu avea de gând să ne lase ca măcar să o atingem.

Iar cel mai rău lucru era că şi eu îmi amintisem, cu acea ocazie, cum fusese pentru mine să mă transform înapoi în dhampir.

Toate sentimentele te cuprind din nou, ca şi cum ai învia. Dintr-odată, îţi aduci aminte de tot ce iubeşti, iar toate gândurile diabolice dispar.

Începe să îţi pese din nou.

Iar toate astea sunt prea puternice ca să le suporţi. Ar fi incredibil dacă cineva şi-ar putea reveni imediat din depresia asta. Iar faptul că lui Rose i se întâmplase asta... mă durea enorm.

Însă acum, după mai bine de 10 ore de convingere, dintre care 7 de zbor, a fost de acord într-un final să stea în aceeaşi cameră cu mine, iar mie îmi era permis să o privesc, căci de atins, nici nu venea vorba.

Deja îmi aminteam momentul dinainte să o transforme la loc, după ce Lissa reuşise să implanteze spirit în ţepuşa mea.

-Eşti gata de asta? am întrebat-o nesigur, iar aceeaşi întrebare mi-am pus-o şi mie în gând.

-Da, a răspuns Lissa fără să ezite, deşi părea mai mult decât obosită.

-Dacă vrei, o putem chema pe Sonya să facă ea asta, sau...

-Sunt bine, Dimitri! mi-a tăiat-o ea. Hai să terminăm odată cu asta.

Am încuviinţat, însă aptitudinile mele de gardian mi-au permis să observ că Lissa părea sâcâită de ceva. Am dat imediat să o întreb, însă în camera în care discutam noi doi s-a deschis cu o mişcare bruscă uşa, iar Tanya şi-a făcut apariţia.

-Tati! a spus ea alergând spre mine.

Instinctiv, mi-am deschis braţele, iar Tanya a sărit imediat pe mine, dezechilibrându-mă. Şi-a afundat chipul în umărul meu, iar eu am mângâiat-o pe spate ca să o consolez.

-Mami s-a făcut bine? m-a întrebat şi am fost surprins să o privesc - pentru prima dată de când veniseră în Rusia - în ochi.

Era atât de mare, avea cam 80 de centimetri în lungime şi părea să se comporte ca un copil de cinci ani aproximativ, în niciun caz ca un bebeluş de nici o lună, căci atât avea.

Ignorându-mi gândurile, mi-am adus aminte în final să îi răspund.

-Nu încă, Tanya, dar se va face. Ia spune tu, nu are cine sta cu tine?

A scuturat din cap.

-Tocmai ce au ajuns aici Adrian şi Sydney, dacă aşa îi chema, tati, dar nu vor să stea cu mine.

Mi-am ridicat o sprânceană.

-Nu vor ei să stea cu tine, sau nu vrei tu?

-Păi... Tanya ezită o secundă. Făceau o chestie ciudată şi apoi se ţineau în braţe cum faci tu cu mami când vă întoarceţi de la muncă, iar eu nu vreau să îi deranjez.

În secunda următoare, Lissa pufni şi începu să râdă, precum am făcut şi eu. Până când şi gardienii regali ai Lissei, în ciuda seriozităţii cerute de eticheta serviciului lor, au rânjit.

Însă zâmbetul mi-a pierit imediat când mi i-am imaginat pe Adrian şi Sydney sărutându-se. Nici nu voiam să ştiu ce era între ei doi.

-Voiam doar să stau cu tine, a mai mormăit ea. Pot?