I am a Belikov

Capitolul 17 - Blood Whore

Nenorocit, fiţos, afurisit şi egoist.

Astea erau singurele cuvinte care îmi treceau prin minte în timp ce eu, Joshua, Viktoria şi Alexander ne îndreptam spre cel mai mare club din Baia.

Nu era departe de casa noastră, aşa că o luasem pe jos, însă imediat apoi am regretat asta. Alexander Dashkov era doar un alt pui plin de fiţe, specimen adesea întâlnit în şcolile din întreaga lume. Oricum, aveam o bănuială care îmi spunea că acest Alexander nu era la aceeaşi şcoală cu Viktoria -adică la una normală, pentru oameni- , ci la una pentru vampiri.

Ştiu că par irelevante toate informaţiile astea, însă pentru mine erau foarte importante.

Viktoria mă minţea. Era ceva ce îi crea dependenţă faţă de băiatul ăla, iar de asta eram sigur. Dacă bunica mea o spusese, atunci tindeam să cred că modul în care îşi încheia tipul cămaşa nu era singurul lucru deranjant pentru Yeva. Până la urmă, bunica mea nu avea intenţii rele.

Pe când eu îl analizam, iar Joshua stătea şi se uita prin împrejur, analizând zona, l-am auzit pe Alexander chicotind:

-Da! Şi atunci i-am zis: adu-mi un cocktail cu cinci la sută mai puţin alcool!

Iar Viktoria a început instant să râdă la gluma lui -foarte proastă- şi să îl sărute sălbatic chiar în faţa noastră.

-Luaţi-vă o cameră! a sărit Joshua lăsându-şi toată timiditatea la o parte.

Mă simţeam recunoscător. Dacă nu ar fi sărit el, atunci cred că aş fi încălcat legea gardienilor şi l-aş fi trântit de perete, cu tot cu sângele ăla regal. Dar mă rog. Poate dacă aveam să mă concentrez pe adevăratul motiv pentru care mă aflam aici, atunci aveam să o las mai uşor cu tipul... Eram aici pentru Rose.

Şi nu trebuia să uit asta.

În scurt timp am ajuns şi la clubul S.M.D, fix când se însera afară. Clubul ăsta era foarte dubios şi nu ştiu de ce aveam impresia că avea iniţialele de la Sex, Moroi şi Dhampiri, însă preferam să cred că erau doar nişte iniţiale ciudate, în ciuda faptului că era singurul club condus şi frecventat de dhampiri şi moroi din oraş.

La scurt timp după ce ne-am găsit o masă, Viktoria şi Alexander s-au dus pe ringul de dans, în timp ce eu îi vegheam îndeaproape. Trebuia să fiu foarte vigilent, căci aveam o presimţire foarte ciudată. Lângă mine stătea şi Joshua care părea să mă completeze şi să vegheze alături de mine.

Era, într-adevăr, foarte bine instruit. Era greu de crezut că nu era încă gardian şi că ratase un an de antrenamente. Încă de când ajunseserăm în Baia fusese cu ochii în patru, gata să detecteze cel mai mic pericol.

Hm, poate că era bine că îl aveam alături.

-Deci, l-am întrebat eu pe când se uita spre intrarea în club, cum eşti atât de bun deşi nu ţi-ai terminat antrenamentul?

Zâmbi nostalgic, apoi îmi replică:

-Alberta obişnuia să mă antreneze zilnic. Îmi tot spunea că aveam un potenţial mare... Păcat că n-am mai apucat să o văd.

Am încuviinţat.

-Îmi pare rău pentru tine. Ştiu că Alberta este de când se ştie un gardian excelent.

-Da... Kirova, în schimb, nu mă suporta deloc.

Pe cine suporta Kirova?

-Hai să n-o clasificăm pe Kirova ca fiind printre cele mai amabile persoane din lume, ok?