I am a Belikov

Capitolul 14 - The boy in the airport

După o discuţie lungă cu bunica mea, am închis telefonul şi mi-am îndreptat atenţia spre cheia maşinii. Eva îmi promise că avea să mă ajute şi să încerce să o localizeze, însă avea nevoie de un obiect de-al lui Rose pentru a face vraja de localizare...

Aşa că trebuia să merg în Baia.

Nu ştiam dacă eram pregătit să merg acasă şi să îmi revăd familia, deşi în adâncul sufletului meu îmi doream asta mai mult ca orice. Oare aveau să mă judece pentru ceea ce fusesem înainte să mă transforme Lissa înapoi în dhampir? Tot ce puteam face era să sper... să sper că aveau să mă iubească în continuare.

Printre toate aceste gânduri, mi-am amintit că aveam în buzunar brăţara Rozei, care o putea ajuta pe bunica mea cu vraja de localizare. Mulţumit că îmi amintisem de asta şi nu trebuia să mă mai întorc în apartament după altceva, am pornit maşina.

Însă o bătaie în geam mi-a distras atentia. L-am deschis imediat.

În faţa mea stătea nimeni altul decât Abe, iar Sydney şi Adrian in spatele lui. L-am studiat puţin şi am observat că era foarte răvăşit şi, trecând peste hainele sfâşiate, avea faţa plânsă.

-Dimitri, am vorbit cu Lissa şi ceilalţi şi am aflat. Ascultă-mă, trebuie să vorbesc cu tine!

-Da, Abe, te ascult.

-Trebuie să o găseşti. Am încredere în tine, să ştii. Îmi pare rău dacă ţi-am pus la îndoială încrederea în mine, însă eu întotdeauna am crezut în tine.

Am încuviinţat.

-Şi eu îmi doresc mai mult decât altceva pe lumea asta să o aduc înapoi, Abe.

-Sunt sigur de asta. Acum, că nu avem mult timp... Sydney te va însoţi de-al lungul călătoriei tale.

M-am uitat la Sydney. Părea îngrijorată, însă era clar că nu voia să mă însoţească, ci făcea asta pentru că aşa îi cerea Abe. Probabil ca să mă supravegheze, hm.

-Dacă pleacă Sydney, plec şi eu cu ea!

Atenţia îmi fu distrasă de Adrian ce sări ca ars în spatele lui Abe şi părea să vorbească foarte serios. Asta îmi mai lipsea... Adrian!

-Bine, mergi şi tu... dar dacă îi încurci, Ivashkov...

-Bla bla, n-am chef de ameninţările tale ieftine, Mazur! i-a tăiat-o Adrian cu tonul lui sarcastic.

-Adrian, nu trebuie să faci asta, i-a spus Sydney.

În acel moment puteam să jur că aproape am văzut o scânteie între cei doi. Era ceva între Sydney şi Adrian? Un om -alchimist, mă rog- şi un moroi? Dacă ai fi întrebat un locuitor obişnuit al Curţii, el ţi-ar fi spus imediat că nu există aşa ceva, că ar fi o nebunie curată, deşi eu şi Rose descoperisem un trib care locuiau altfel decât noi, deşi erau vampiri de asemenea.

Trecând peste toate astea, Abe stătea şi îi privea uşor dezgustat, iar în secunda doi Adrian şi Sydney stăteau pe locurile din spate ale maşinii. Când să dea să plece Abe, mi-am adus aminte şi l-am strigat:

-Abe, stai puţin!

-Da, Dimitri?

Am ezitat.

-Janine e bine?

Am văzut imediat de pe chipul lui că ar fi preferat să nu îl întreb asta. Şi totuşi, mi-a răspuns pe un ton la fel de serios şi oficial cu care îmi vorbise dintotdeauna:

-Janine este grav rănită, chiar acum o duceam la Lissa şi Sonya să o vindece. Ar fi fost nevoie şi de netotul ăsta de Ivashkov, dar...

-Hei!