* Din perspectiva Laurei *
- Sper ca nu voi mai trai zile ca acestea cat voi mai trai! spun eu uitandu-ma pe tavan.
- Bine zis! spuse Harry razand. Se asezase mai bine pe perna sa uitandu-se prin camera.
- Ti-am spus ca imi pare rau? continua el.
- Daca nu taci, te fac eu sa taci!
- Cum?
- Asa! spun eu ridicandu-ma si ducandu-ma mai aproape de el. M-am apropiat mai mult de el, luandu-i fata in palme. Mi-am presat buzele peste ale sale, intr-un sarut lung. Ne-am oprit pentru 2 secunde doar pentru a lua putin aer, apoi mi-a luat fata in palme sarutandu-ma mai pasional. Mi-am pus mainile pe pieptul sau in semn de protest atunci cand si-a pus mainile sub tricoul meu, neintrerupand sarutul. Dupa cateva secunde, ne-am indepartat brusc atunci cand telefonul meu incepuse sa sune. M-am dat jos din pat, alergand spre el.
- Da?
- Laura! Unde esti? spuse Liam aproape tipand. Harry mi-a vazut fata ingrijorata, si mi-a luat telefonul din mana.
- Hei, salut frate!
- Harry?! Cum naiba? Ai zis ca nu ai gasit-o! Stateam si il priveam pe Harry, muscandu-mi puternic buza inferioara.
- Liam, e doar vina mea. Am gasit-o si nu ti-am spus pentru ca nu vroiam sa va certati din nou. Imi pare rau. Eram putin socata vazandu-l pe Harry luandu-mi apararea. Il auzeam pe Liam ce spunea, chiar daca nu vorbeam eu cu el.
- Unde sunteti acum? Spuse Liam incercand sa se calmeze.
- La un hotel. Venim maine. dupa ce a inchis telefonul, Harry incepuse sa rada.
- De ce razi?
- De ce a zis Liam.
- Ce a zis?
- Sa nu ma ating de tine. Am inceput si eu sa rad, apoi m-am dus la el si l-am atins cu un deget pe umar.
- Oops! Spun eu.
- Vrei sa ne plimbam?
- Da. Dar sa nu ne ratacim. I-am raspuns eu.
***
Ma uitam la luminitele ce erau pe strada. Erau foarte frumoase. Ne plimbam de putin timp, nici macar stiind unde mergem. Ajunsesem intr-un parc. Am continuat sa mergem. Brusc, incepuse sa ploua. Era intuneric, iar eu chiar nu il puteam vedea pe Harry, chiar daca stiam ca este langa mine. Am tresarit atunic cand haina lui Harry m-a acoperit. Chia era frig dar acum era mai bine cu haina lui pe spatele meu.
- Nu iti este frig? il intreb eu aducandu-mi aminte ca purta doar un tricou.
- Nu, sunt bine. Tu?
- Sunt bine. Mersi. Era o ploaie usoara, asa ca am continuat sa ne plimbam.
- Stii ce s-a intamplat azi... incepusem eu.
- Da?
- A fost o greseala. Imi pare rau ca s-a intamplat. Chiar daca nu il puteam vedea prea bine, stiam ca se uita la mine.
- D-dar Laura...
- Nu, Harry hai sa nu deschidem subiectul. Ne-am oprit brusc, Harry incepand sa vorbeasca.
- Atunci cand? Uite, ti-am cerut de mii de ori scuze. Stiu ca te-ai plictisit sa tot auzi aceste cuvinte, dar chiar sunt adevarate. Nu te mint atunci cand imi cer scuze. Am tot incercat sa te recuceresc dar vad ca tot ce fac mai rau este. Nu stiu ce simti tu, dar eu stiu. Mai stiu si ca nu poti avea incredere in mine pentru ceea ce ti-am facut. Dar chiar incerc sa repar greseala facuta. Nu stiu ce mai pot face. Spune-mi ce ai vrea sa fac pentru a ma ierta. Cuvintele lui pareau sincere dar nu stiam ce sa cred si ce nu. Am stat putin sa ma gandesc si mi-am dat seama ca... il iubesc. Toate momentele petrecute impreuna, isi fac efectul. Cand ne-am uitat la film parca eram un cuplu. Pe el l-am sunat acum, nu pe altcineva. Am avut impulsul sa il sarut, si mi-a placut al dracului de mult. Am simtit toata gradina zoologica in stomac atunci cand buzele sale erau peste ale mele. Stateam fata in fata, uitandu-ne unul la altul. Chiar daca nu prea ne vedeam. In mintea mea se derulau aminitiri neplacute alaturi de el. Gandindu-ma la acele lucruri, niste lacrimi isi facusera aparitia pe fata mea. A facut un pas in fata apropiindu-se mai mult de mine. Il simteam in fata mea. Stiam ca statea acolo si se uita la mine. Si-a pus mainile pe spatele meu, tragandu-ma intr-o in bratisare. Si-a lipit buzele de fruntea mea, intr-un sarut. Dupa lunga imbratisare, mi-a dat drumul. Mi-a luat fata in palme si m-a sarutat apasat. Primele secunde nu am reactionat. Dar dupa putin timp i-am raspuns timid la sarut.
* Din perspectiva lui Eveline *
Au trecut 2 zile de cand am ajuns inapoi, in Londra. Laura ma ingrijoreaza. De fiecare data cand Harry incearca sa vorbeasca cu ea, Laura ori pleaca, ori il ignora. Oare sa se fi intamplat ceva in Germania cat timp au fost singuri?
* Din perspectiva Laurei *
Il ignor pe Harry de cand ne-am intors acasa. Ce s-a intamplat in Germania, a fost o greseala. Chiar daca il iubesc.. nu va ganditi la prostii. Nu am facut nimic in acea seara inafara de sarut. Dar, acel sarut a stricat tot. Eu am stricat totul. Incerc sa il evit pe Harry cat de mult pot. Imi este frica sa nu fiu ranita din nou. Asa ca nu vreau sa mai stau prin preajma lui. Chiar daca asta inseamna sa il iubesc in secret.
Buna pufarinelor♥ Imi pare rau ca am postat atat de tarziu dar cu scoala asta, nu mai am timp nici sa respir. Pot spune, ca de foarte mult timp incerc sa postez. Dar mereu apare cate ceva..
In legatura cu acest capitol, ei bine, se pare ca Laura s-a indragostit din nou de Harry. Iubirea asta..... Dar nu va faceti griji, asta nu va dura prea mult. Adica aceste capitole cam triste. In curand vor veni capitolele speciale de Craciun♥ si de Revelion♥ Asa ca.... PREGATITI-VA! :)))
P.S. V-ati uitat la Home Alone saptamanile astea?♥
CITEȘTI
Liam's Sister // Volumul I ✔
FanfictionLaura Avril Payne Lavigne este sora lui Liam Payne. Nevazandu-si fratele de mult timp, decide sa se mute in aceeasi casa cu el si colegii sai de trupa. Totul se complica atunci cand locuieste sub acelasi acoperis cu persoana pe care o uraste cel mai...