Liam's Sister // Volumul I ✔

Capitolul 44

* Din perspectiva Laurei *

Mi-am deschis ochii busc, respirand repede, ridicandu-mi capul de pe perna. Era ca si cum m-am trezit dintr-un cosmar. Harry era langa mine, si s-a speriat vazandu-ma si auzindu-mi respiratia. S-a apropiat de mine si m-a luat de mana. Ma uitam in toate partile, incercand sa imi revin, respiratia fiind acum normala. Harry a strigat o asistenta sa vina la mine, impreuna cu doctorul. Asistenta mi-a luat repede tensiunea, zicand ca acum este bine.

- Stii cine esti? Stii unde te aflii? Dupa ce doctorul m-a intrebat aceste lucruri, toti ma priveau asteptand un raspuns.

- Da. Nu sunt inconstienta. raspund eu.

- Bine. Incearca sa te odihnesti. Iti vei reveni repede. Doctorul a plecat impreuna cu asistenta, ramanand singura cu Harry. M-am uitat la el, apoi mi-am coborat privirea pe mainile noastre ce se atingeau. Mi-am luat mana de sub a lui, el oftand dandu-si ochii peste cap. I-am privit fata ce era rosie de la plans, inca fiind cateva lacrimi pe obrajii lui. Pentru a nu incepe sa ma emotionez, m-am uitat in partea opusa.

- Te simti bine?

- Cu tine aici....nu prea pot spune ca da. ii raspund eu sec.

- Stii ca pana la urma va trebui sa vorbim, da? zise el calm.

- Nu, nu trebuie.

- Bine. O luam altfel. De ce ai incercat sa te sinucizi?

- Nu cred ca iti pasa.

- Mai mult decat crezi tu.

- Poti te rog sa pleci si il lasi pe Nick sa intre? Imediat ce a auzit numele lui Nick, s-a ridicat de pe scaun si a plecat. Peste cateva secunde, a intrat Nick. M-a imbratisat si mi-a zis ca totul o sa fie bine. Prima persoana care m-a facut sa zambesc in sfarsit.

Dar nu pentru asta m-am intors. Intr-adevar, m-am intors sa rezolv situatia cu Harry. Poate ca nu recunosc, dar in sinea mea inca il mai iubesc pe Harry. De fapt, nu am incetat niciodat sa o fac. Relatia mea cu Nick exista din simplul motiv ca nu vreau sa ma simt singura, si ca vreau sa ii arat lui Harry ca am trecut peste si ca nu mai imi pasa de el. Ma simt prost ca ma folosesc de Nick, dar nu prea am avut de ales.

- Ma gandeam sa mergem intr-o excursie.

- Serios? Unde? spun deschizand ciocolata de la el.

- Pai, am cateva optiuni. Paris, Malaga sau Milano.

- Cred ca voi alege Malaga. Dar cu ce ocazie?

- Insanatosirea ta.

- Nick, nu trebuie sa iti cheltui banii pe mine. Serios.

- Stiu. Dar vreau sa o fac. Deci fara discutii. Vom pleca peste 5 zile. spuse zambind. Am zambit si eu, chiar daca in interiorul meu plangeam. Ma simt foarte prost ca ii fac asta lui Nick.

* 5 zile mai tarziu *

- Gata? Am aruncat o privire prin ochelarii mei de soare la aeroportul din Malaga, oftand.

- Gata. i-am raspuns lui Nick. Am plecat in drum spre hotel. In mai putin de cateva minute, ajunsesem in fata unei cladiri de lux. In timp ce imi ridicam privirea si capul pentru a vedea intreaga inaltime, am ramas cu o expresie de mica uimire pe fata. Nick doar a ras, si m-a imbratisat scurt. A luat bagajele, si am intrat in hotel. La fel ca si pe dinafara, interiorul era la fel de frumos. Doar in cateva secunde, Nick s-a intors cu chieile de la camera.

- Cum ai facut rost atat de repede de cheie?

- Simplu. spuse zambind.

Am urcat in camera noastra. Faptul ca a luat numai una, ma facea sa ma gandesc la lucruri ciudate. Din nou, am ramas uimita de infatisarea camerei ce era de fapt un intreg apartament numai pentru mine si pentru Nick. Intr-un fel e bine ca nu vom sta intr-o camera inghesuita. Nu rezistam aproape o saptamana intre patru pereti cu Nick, cel mai probabil in acelasi pat.