Liam's Sister // Volumul I ✔

Capitolul 43

* Din perspectiva lui Eveline *

Harry mi-a povestit conversatia sa cu Laura. Prima oara m-am bucurat ca a gasit-o, dar atunci cand a zis ca nu mai are nicio legatura cu noi, m-am simtit exact ca atunci cand a plecat.

- Voi vorbi cu ea, Harry. Dar nu sunt sigura ca o voi convinge. Sper ca macar sa aflu motivul plecarii ei.

- Multumesc, Eveline. Dar...sa ai grija ce ii spui.

* Din perspectiva Laurei *

Melodia " Losing Grip " este una dintre favoritele mele. Exprima exact ceea ce simt in legatura cu toata situatia asta. Poate ca nu am luat decizia corecta. Parca ma simt mai rau. Sunt aici, in " lumea mea " singura. Am nevoie de o pauza de la viata.

M-am dus hotarata spre birou, luand lama ce statea patata de sangele meu proaspat. Trecuse doar 2 secunde de la ultima taietura. Nu imi era frica sa o mai fac din nou. Am apasat pe lama, adancindu-se in pielea mea. Sangele a inceput sa se scurga pe podea. Dar durerea? Suferinta? Ele de ce nu dispar?

Am cazut pe podea, lama fiind inca in mana mea stanga. Ma gandeam la toate problemele si suferinta care s-a adunat de-a lungul timpului. Era ingrozitor! Eu ma simteam ingrozitor. Stiam ca nu voi mai avea mult pana ce voi lesina din cauza sangelui pe care l-am pierdut. Data trecuta cand am facut asta, m-a salvat Harry. Acum cine o va face?

Am inceput sa aud batai puternice in usa. Nu aveam puterea necesara pentru a ma ridica sau cel putin pentru a vorbi. Ochii mi se inchideau incet, ne putand sa ii mai opresc. Capul meu s-a prabusit pe podea langa balta de sange ce se tot marea. Ochii imi erau intre-deschisi, aratandu-mi numai ceata. Inainte ca ochii sa mi se inchida definitiv, am vazut umbre ce se miscau in raza mea vizuala, si un tipat ce l-am auzit de mii de ori ca un ecou.

*****

Traiesc? Am murit? Intrebari fara raspuns. Tot ce vad acum este....negru. Sincer, nici macar nu stiu daca am ochii deschisi sau nu. Brusc, am inceput sa aud multe zgomote. Nu puteam sa recunosc nici o voce. Totul parea atat de....ciudat...Tot ce imi amintesc, este ca m-am taiat si de asta am ajuns aici.....oriunde ar fi '' aici ''. Nu inteleg nimic. De ce nu vad? De ce aud voci necunoscute? De ce?

* Din perspectiva lui Harry *

Stau pe hol impreuna cu baietii, asteptand vreo veste in legatura cu Laura. Cand Eveline m-a anuntat de ceea ce patise Laura, am inceput sa plang. Inca plang. Nu o pot pierde! Nu se poate! Numai astfel de lucruri imi treceau prin minte. Si baietii se simt oribil. Mai ales Eveline, Liam si eu.

Imediat ce usa salonului ei s-a deschis, m-am ridicat de pe scaun si m-am dus direct spre doctor, rugandu-ma sa imi spuna ceva de bine.

- Cum se simte?

- E inca in coma. Imi pare rau.

- As putea sa o vad?

- Sa nu dureze mult. spuse doctorul plecand.

- Si noi? intreba Liam.

- Mai intai ma duc eu. zic intrand.

Era acolo. Intinsa pe acel pat cu ochii inchisi. De 2 ore e acolo. Dar nu imi voi pierde speranta. Sunt sigur ca se va trezi. M-am apropiat de ea incet, fara zgomot. M-am asezat pe scaunul de langa patul ei, privind-o. Fara sa vreau, am inceput sa plang. I-am vazut bandajul de la mana, si atunci am simtit ca este numai vina mea. I-am luat mana, si i-am pus-o peste a mea.

- O sa fii bine. Promit! spun soptind. Imi pare rau ca trebuie sa treci prin asta din cauza mea.

* Din perspectiva Laurei *

Auzeam pe cineva vorbind. Intelegeam ceea ce imi spune, dar nu intelegeam ce vroia sa spuna. De ce isi cere scuze aceasta voce? Prin ce trec? Nu inteleg ce se intampla cu mine.

- Stiu ca ma poti auzi.

Ce? De unde stie ca o pot auzi? Aceasta voce ma sperie.

- Si vreau sa stii, ca orice s-ar intampla....Te Iubesc.

Nu stiu cine vorbeste, dar atunci cand am auzit '' Te Iubesc '' mi-am putut simti inima cum sare la propriu in pieptul meu.

Chiar daca nu stiu cine esti, si eu Te Iubesc. Am gandit eu.

- Vrei sa te intorci? s-a auzit o voce.

- Unde sa ma intorc?

- In lumea reala.

- Sunt in lumea...

- Nu!

- Atunci, unde sunt? ma simteam ca si cum vorbeam singura. eu intrebam, eu raspundeam. Dar nu era asa. Cineva intreba, iar eu raspundeam.

- Asta este mai putin important. Trebuie sa te gandesti daca vrei sa te intorci. Mai ai inca o sansa. Totul devenea ciudat. Vorbeam cu cineva imaginar despre ceva la fel de imaginar.

- Nu este imaginar. spuse razand vocea. Brusc, o persoana a aparut in fata mea. M-am putut misca, si am mers langa ea. Nu era o persoana oarecare. Era mama mea. Cea adoptiva poate...

- Laura, e simplu. Trebuie sa alegi daca vrei sau nu sa te intorci.

- Unde sunt?

- Cred ca ti-ai dat singura seama de asta. spuse zambind.

- Ce cauti aici?

- Incerc sa te conving sa te intorci.

- Sa ma intorc? De ce as face asta? Sa ma intoc in lumea aia in care toata lumea ma minte, toata lumea are ceva de ascuns, toata lumea imi face rau?..... Chiar si tu ai facut asta.

- Laura, imi pare rau, doar ca...nu am vrut sa te simti rau. Am facut-o sa te protejez.

- Uite, orice imi spui acum nu are niciun sens. Asta nu este real. E doar imaginatia mea.

- Intoarce-te la Harry.

- Ce?

- Asculta-ma. Te iubeste. Tine mult la tine, si chiar ii pare rau pentru greselile sale.

- Dar el nu este aproape vinovat cu nimic. Eu sunt ceea care m-am culcat cu Edward si am decis sa plec. De fapt... nici nu stiu de ce iti spun tie toate astea.

- Pentru ca te pot ajuta. Doar spune-mi daca vrei sa te intorci.

- Cred ca raspunsul meu este simplu. Nu, nu vreau sa ma intorc.

- Mai gandeste-te. Nu este buna alegerea ta. Ai doua variante. Prima, te intoci si rezolvi totul, sau, ramai aici pentru totdeauna regretand decizia ta, si intrebandu-te ce ar fi fost daca...

Vorbele ei m-au pus pe ganduri. Intr-un fel are dreptate. Dar...nu stiu cum sa repar tot ce s-a intamplat. Dar nici sa stau aici nu pot. Trebuie sa iau o decizie. Dar este mai greu decat ma asteptam....

_____________________________________________________________________________

Multumesc pentru sustinere:) Wow! Atatia cititori?! Love everyone!♥

P.S Chiar va recomand sa ascultati piesa '' Losing Grip '' in timp ce cititi♥