Liam's Sister // Volumul I ✔

Capitolul 47

Am mai trecut inca o data cu mana peste materialul rochii mele, dandu-mi o privire in oglinda. Obisnuiam sa ma imbrac in negru de placere dar acum, nu imi mai place. Am oftat inca o data inainte sa imi asez si ultima clama in par. Gandindu-ma ca de obicei numai la ce este rau, am reusit sa rup clama in mana mea. Am lasat balta ideea cu clama, considerand ca parul meu arata bine in acel coc bine facut.

O scurta bataie in usa s-a auzit, eu raspunzand cu un ''Intra'' indiferent.

- Esti gata?

Am aruncat o ultima privire in oglinda, expirand zgomotos.

- Da.. am raspuns in cele din urma.

Mi-a facut un scurt semn din mana, eu facand in tocmai si mergand in fata lui. Mergeam pe coridorul incredibil de lung, in spatele meu fiind Holden. Sunetul telefonului meu s-a auzit in geanta mea micuta, facandu-ma sa tresar. Am continuat sa merg ignorandu-mi telefonul. Daca era B? Nu aveam curajul necesar sa deschid telefonul si sa citesc mesajul. Imi era...teama. De cand cu ultimul mesaj, am incetat sa ma mai uit la mesaje. Stiu ca B a ucis-o pe Clary, mama lui Holden. Ma tot gandesc cine ar putea fi, dar, nimeni nu imi vine in minte inafara de Brandon. Dar cand ma gandesc la aceasta teorie, imi amintesc de faptul ca eu l-am ucis.

Putea fii oricine. Dar litera pe care a folosit-o ca semnatura m-a bagat in cele mai adanci ganduri. Brandon e singura persoana la care ma gandesc cand privesc aceasta litera. Nu imi vine in minte altcineva care ar putea sa imi trimita mesaje, si sa se semneze cu aceasta litera.

Sunt confuza.

Curiozitatea m-a impins sa imi iau telefonul si sa verific mesajul.

Ne vedem la funeralii. - B

Asta era? Sansa mea sa imi dau seama cine este cu adevarat?

Telefonul a vibrat din nou, de data aceasta fiind un mesaj de la Liam.

Dupa inmormantare ne vedem acasa.

Am oftat usurata ca nu era din nou un mesaj anonim, si am bagat telefonul inapoi in geanta.

Uram ca trebuie sa il vad pe Holden suferind. Nu vroiam sa merg la inmormantare, dar vroiam sa fiu alaturi de Holden.

Am iesit din cladire, intrand intr-o masina alaturi de Holden. Nu ne-am mai vazut de mult timp si cand in sfarsit avem sansa sa petrecem timp inpreuna, o facem la cimitir. Superba locatie pentru depanarea amintirilor.

Masina a oprit dupa putin timp, Holden iesind inaintea mea si tinandu-mi usa deschisa. Am pasit in lumina soarelui, afara din masina neagra ce iti dadea fiori.

Era o zi insorita pentru toamna. Dar nici macar nu venise cu adevarat toamna, frunzele fiind inca copaci si inca usor verzui.

Holden mi-a intins bratul, eu incrucisandu-mi mana prietenoasa pe bratul tau. Am mers impreuna pana la gardul micut din fata cimitirului. De acolo, Holden luand-o inaintea mea si mergand drept in fata sicriului.

- Hei. Mi-am intors privirea, acolo stand Harry usor trist.

- Ce faci aici? Il intreb calma fara vrei reactie.

- Am zis sa nu te las singura. I-am oferit un mic zambet trist. S-a apropiat de mine ofrrindu-mi o scurta imbratisare.

Il priveam pe Holden stand in genunchi cu trandafirul in mana si privirea in jos. M-am dus in spatele lui, punandu-mi mana dreapta pe umarul sau. Si-a ridicat usor privirea, dar nu ma privea pe mine. Se uita cu tristete la sicriul in care era mama lui.

A lasat trandafirul, ridicandu-se in picioare. Am observat cum lacrimile ii stapanesc ochii caprui, asa ca l-am imbratisat, el dand frau liber lacrimilor.

Dupa ce l-am mai imbarbatat cu niste incurajari, m-am dus inapoi langa Harry. Si-a pus o mana in jurul taliei mele, tragandu-ma mai aproape de el, oferindu-mi un scurt sarut pe crestetul capului.

Brusc, telefonul mi-a vibrat in geanta.

Cam multa iubire nu crezi?! - B.

Harry a citit mesajul, incepand sa puna intrebari. L-am ignorat, uitandu-ma prin jur. Nimeni nu avea telefonul in mana. M-am indepartat de Harry mergand mai departe de toata lumea. Trebuia sa il gasesc. Numai suportam inca un mesaj. Ma uitam in toate partile, cautandu-l. Harry era in spatele meu, strigandu-mi numele. M-am oprit din mers, dar continuand sa il caut cu privirea.

- Cine e? a intrebat Harry curios.

- Nu stiu. Dar e aici. Ma urmareste. Si pe tine, si Holden.

- De cand iti trimite mesaje?

- Din seara cand am aflat de mama lui Holden. Si de cand am gasit asta.. Spun scotand din geanta foaia cu numarul de telefon gasita la Harry in apartament. Se uita ciudat la hartia mototolita ce o aveam in palma.

A luat-o in mainile sale privind-o ciudat.

- De unde ai asta?

- Din cosul tau de gunoi. Mi-ai luat-o din mana si ai aruncat-o, iti amintesti?

Il priveam intrebatoare, vrand sa aflu un raspuns. Nu stiam al cui este numarul, dar nu vreau sa trag concluzii gesite.

Dar, m-am grabit sa vorbesc.

- Al cui este numarul?

Nu imi raspundea. Avea privirea in pamant gandindu-se la un raspuns. Nu aveam nevoie de o minciuna buna care sa ma calmeze pe moment. Aveam nevoie de adevar. Totul era mult mai dubios iar sentimentul cum ca si Harry ar fi implicat imi da fiori.

Sper doar ca nu m-am inselar in privinta lui, si ca este exact cumba fost pana acum. Dar mai ales, sper sa nu ma minta.

- Nimeni important.

Imi pare super rau pentru timpul in care nu an mai dat niciun semn de viata. Din fericire pentru mine, nu am murit. Bonus, am reusit sa si postez la Liam's sister si Broke Up. In curand si la Dark. Va imbratisez dulce unicornii mei pufosi colorati:*