L'ossessione VOL 1 Finalizata

CAPITOLUL 5

Am deschis ochii încet din cauza primelor raze de soare a dimineții ce pătrundeau în cameră. Îmi simțeam tot corpul leneş şi fără viață, după vreo 2 3 minte am decis că este timpul să mă trezesc. Am mers cu paşi leneşi spre baia mare unde am intrat privindu-mă în oglindă.
După o oră eram gata de plecare ca de obicei  aveam o cămaşă alba din saten cu o rochie mulată pe corp neagră şi pantofi cu toc albi. Mi-am dus privirea la ceas şi am văzut că era 8.00, perfect chiar în timp. Am ieşit pe uşă şi am urcat în maşina neagră.

-"Bună dimineața doamnă."-

-"Bună dimineața Matteo.-"

Cum face de obicei nu a adăugat nimic şi a pus maşina în mișcare printrafic.
Astăzi era o zi frumoasă cu soare, încă puțin şi primăvara va pleca, aştept cu nerăbdare soarele verii. După aproape 20 de minute am ajuns în fața clădirii mari unde era officiu meu, câteodată urăsc traficul de dimineață. Am urcat sus în lift cu paşi repezi,astăzi am chiar multe de făcut şi nu aveam timp de pierdut, imediat ce am ajuns la etajul unde era biroul meu a şi apărut puricele.

-"Bună dimineața -"

-"Da da bună dimineața.. cafeaua?-"

-"Este deja pe biroul dumneavoastră-"

Mergea dupa mine ca un cățeluș cum face mai în fiecare zi

-"Ok piticule spune-mi astăzi ce riuniuni am şi la ce ora?-"

-"Pai la ora 10.00 este întâlnirea cu judecatorul pentru cazul de ieri care a fost încheiat. După la ora 11.00 trebuie să ajunge-ți  în tribunal pentru cazul domnului Avaltroni. Şi pe astăzi cam atât.-"

-"Perfect, ah încă ceva la ora 14 vreau să găsesc pe biroul meu dosarul cu cazul Lorenzetti-"

-"Ah a-ți decis să acceptați?-"

-"Mai întrebi piticule, fă ce ți-am zis şi taci!-"

Un oftat a ieşit pe gura lui şi a plecat fără să aduge altceva. M-am aşezat la birou şi am început să răsfoiesc cazul domnului Avaltroni aşa puteam să ştiu ce am de făcut când o să fiu în tribunal. Am luat cafeaua şi am început să iau guri mici din easavurând fiecare părtitică din Cel lichid. M-am oprit din ce făceam când cineva a bătut la uşă..  speram să nu fie piticu ăla că acum chiar îl mănânc de viu.

-"Intră-" am zis cu o voce rece ca gheața

-"Bună dimineața domnișoară pe mine nu ai gând să mă mai suni, chiar ai uitat de mine?-"

-" Oh hei Jessica, scuză-mă chiar nu am avut timp!-"

-"Tu niciodată nu ai timp eh?-" zice râzând aşteptând în tocul uşii

-"Hai intra ce faci în uşă, serios chiar nu am avut timp.-" i-am zis cu un zâmbet tâmpit pe față. Adoram fata asta este cea mai bună prietenă a mea suntem de nedespărțit, ne cunoaştem încă din liceu şi de atunci am fost ca şi două surori, ea fiind ancora mea mai tot timpul

-"Aşa şi ce ai mai făcut tu, nu te-am mai auzit de o săptămână întreagă-"

-" Off Jess ştii bine cât poate fi de stresantă meseria mea, chiar îmi pare rău că nu te-am mai sunat, oricum ştii şi tu nimic nou cazuri peste cazuri tu?"-

-"Ştiu, ştiu, te iert dacă ieşim la prânz astăzi, oricum nici eu nu am făcut cine ştie ce zilele astea tot cu şcoala şi Mirco-"

Zâmbetul meu a devenit unul mai mic chiar nu înțeleg de ce tocmai ea este logodită cu un bărbat cu toate că ştie şi ea că nu sunt buni de nimic dar mi-a zis că este îndrăgostită aşa că nu pot face nimic să îi schimb idea. Este o fată splendidă în modul ei de a fi, profesoară la facultatea "La Sapienza" una dintre cele mai bune din Roma, este plină de viață şi mereu cu zâmbetul pe chip, chiar nu înțeleg ce face cu un om ca şi Mirco ce este exact opusul ei.