L'ossessione VOL 1 Finalizata

CAPITOLUL 30

Eram practic şocată, fără cuvinte, din instinct mi-am dus mâna pe burtă şi m-am apropiat de oglinda din salon, stăteam nemişcată şi mă uitam la refelxia mea. Cum naiba să fiu însărcinată? Nu este posibil aşa ceva luam pastile, am încetat  să le iau atunci când el a plecat dar până în acel moment le-am luat mereu. Nu!este o greşeală aşa ceva nu este posibil, sigur au greşit. Trebuia să fie aşa, mâine mă duc la spital şi sunt sigură că îmi vor spune că au greşit. Am tresărit în momentul în care soneria da la uşă m-a tras afară din gândurile mele.  Cine poate fi la ora asta? Probabil este Jess. Am deschis uşa şi am rămas paralizată, cu o mână m-a tras spre el şi mi-a pus ceva la gură. Am simțit cum sensurile mele mă abandonează şi nu a durat mult până când întunericul a pus stăpânire pe mine dar nu înainte de a aude "Lucrurile nu trebuiau să ajungă astfel"

***

Am deschis ochii cu greu dar totul se învârtea pe lângă mine, am încercat din nou cu acelaşi rezultat, iar şi iar dar nimic totul în zadar, am închis ochii la loc şi întunericul a pus iar ghiarele pe mine.

****

Am deschis ochii dar din nou acel val de confuzie a pus mânile pe mine, am încercat să mişc ceva din corpul meu dar nu voia în nici un fel să îmi asculte mintea. Am închis ochii făcându-mi mai mult curaj şi i-am deschis iar dar totul se învâtea prin fața mea, mă simțeam neajutorată şi firavă ca şi un fulg de nea ce se poate topi într-o secundă, auzul unei uşi m-a făcut să tresar uşor dar acest lucru a provocat o durere îngrozitoare trupului meu, am încercat să privesc în direcția sunetului dar nu reușeam aşa că am închis ochii la loc

"Cineva începe să se trezească, îmi pare rău Melissa dar nu aveam alta alegere" sunetul acelei voci îmi era cunoscută dar nu eram sigură, mintea mea nu judeca concret şi era foarte confuză.

"Somn uşor draga mea" auzind aceste cuvinte am simțit ceva tare ce îmi împunge pielea şi intra în mine, voiam să țip dar nu reuşeam să fac absolut nimic, şi faptul că pleoapele îmi deveneau tot mai grele mă enerva cumplit. Am încercat să fac ceva dar a fost inutil iar şi iar şi iar până când întunericul a venit iar peste mine.

***

Mintea mea îmi spunea să deschid ochii dar nu reuşeam, cu toată puterea mea până la urmă i-am deschis, totul se învârtea pe lângă mine dar mult mai puțin, am încercat să mă mişc dar fără rezultat, după mai multe încercări ale mele am reuşit să mă ridic în şezut dar nu pentru mult timp căzând înapoi, sunetul uşii m-a făcut să tremur, nu voiam să dorm iar, cine era persoana care îmi făcea acest lucru? Paşi grei veneau spre mine şi acest lucru mă înspăimânta foarte mult.

"Văd că ai început să te trezeşti iar scumpa mea, nu te mai droghez că după este prea mult, nu mă urâ dar nu am altă alegere cum am mai spus, o să te leg şi dacă stai cuminte poate o să mă gândesc să te las liberă pe aici prin casă dar doar dacă eşti fată ascultătoare"

Vocea îmi era cunoscută dar fiind încă confuză nu am reuşit să îmi dau seama cine este, am simțit două mâini pe picioarele mele şi ceva care le strângea una lângă alta ca apoi să simt acelaşi lucru şi la mâini, voiam să țip să mă sbat dar nu reușeam, corpul meu nu voia să asculte deloc creierul aşa că m-am lăsat păgubaşă.

"Fii cuminte mă duc să îți aduc ceva de băut şi de mâncat" în acel moment mi-am atins uşor buzele cu limba realizând că îmi era foarte sete şi buzele mele erau crăpate şi seci. Am auzit paşii lui îndepărtându-se tot mai mult şi trântitul uşii. Am răsufat bucuroasă că a plecat şi acum că amețeala a mai trecut puțin mi-am îndreptat privirea prin încăpere. Era o cameră normală, de un crem deschis, cu un mic dupal alb şi un scaun, două noptiere pe lângă pat şi cam atât, unde naiba mă aflu? Am încercat să mă ridic şi am reuşit de acestă dată fără să cad înapoi, recăpătam puterea care a fost scursă din mine de acea personă. Atunci când sunetul clanței de la uşă s-a auzit m-am pus înapoi pe pat. Văzând persoana care m-a răpit am rămas fără aer în plămâni instantaneu. "Tu?"