CAPITOLUL 25

1.2K 61 24
                                        


Am simțit  un val de căldură ce mă cuprindea tot mai mult, până când nu am deschis ochii cu greu, razele soarelui pătrundeau uşor prin perdea, acest lucru făcându-mă să mă încruntat puțin şi să îmi întorc capul pe partea cealaltă, am văzut că locul din dreapta mea era gol, şi imediat m-am întrebat unde poate fi el. M-am ridicat în şezut dar o durere copleşitoare mi-a pătruns capul, am ignorato şi am sărit în picioare. M-am îndreptat cu paşi mărunți spre salon cu speranța că era acolo, dar nici urmă de el, am oftat uşor tristă şi m-am întors pe călcâie înapoi în pat, mi-am măsurat temperatura şi atunci când am văzut 39 m-am încruntat iar, aseară mă simțeam mai bine şi acum iar stau rău, la naiba! Am scos din noptieră încă un antibiotic şi l-am dat pe gât împreună cu apa din pahar. Am luat telefonul şi am scris un mesaj lui Nicola repede* Zi proastă şi azi, stau rău, sper că mâine ajung la birou* de aici se descurcă el că doar de aia îl plătesc, am pus telefonul înapoi pe noptieră şi m-am aşezat mai comodă în pat punând pătura iar pe mine.

*Emanuele pov*

Atunci cănd am plecat era foarte drevreme, eram destul de obosit dar toată treaba asta este atât de complicată şi trebuie să o rezolv când mai curând, eram în fața unui calculator de ore întregi dar încă fără rezultat
"Ai găsit ceva fiule?"

"Încă nu tată, exact după cum mă aşteptam, trebuie să avem grijă"

"Ştiu, de aceea am anulat mai multe camioane, trebuie să ne mişcăm repede fiule"

"Ştiu tată ştiu, dar ce naiba pot să fac deja fac mult prea mult"
M-am ridicat de pe canapea punând leptopul pe ea şi m-am dus la masă unde mi-am pus o ceaşcă de cafea şi am început să beau încet

"Ştiu fiule, sunt mândru de tine"

"Normal, doar eu îmi murdăresc mâinile nu tu"

"Emanuele, te rog ştii bine că am făcut-o şi eu atunci când a trebuit, este viața noastră nu avem ce face, cât despre Melissa am aflat că încă vă vedeți, nu mă încântă idea asta dar pot trece cu vederea, acum la treabă fiule avem prea multe pe cap să stăm la taclale"

"Da da, o să mai încerc" am căscat de câteva ori şi mi-am luat locul de pe canapea iar, am văzut cum tata pleacă închizând uşa în spatele lui. Ce naiba aş putea să fac, omul nostru nu este de găsit, Melissa stă rău, şi mai este şi "soțul" ăla care sunt sigur că va apărea cât de curând, am oftat şi mi-am dus atenția înapoi spre computer.

Orele au trecut mai repede decât mă aşteptam şi atunci când mi-am dus privirea la ceas am văzut că este ora 1 noaptea, la dracu am stat aici de ieri de la 5 dimineața, trebuie să merg să văd ce face Mell şi repede, m-am ridicat ca ars de pe canapea şi am ieşit din fabrică cu paşi repezi, fiind uşurat că nu am dat de tata nu aveam chef de explicații.

Am coborât din maşină şi am închis portiera imediat în urma mea, ajuns în fața blocului am rămas uşor surpins atunci când am vazut bărbatul îmbrăcat bine dar atunci când s-a întors spre mine cu un rânjet am simțit cum nervi pun stăpânire pe mine
"Ce naiba faci tu aici?"

"Oh păpuşel tu erai? Ce nu am voie să merg pe stradă?"

"La naiba cu tine, ce dracu faci aici, nu am chef de jocuri Diego"

"Nici eu, sau poate da, vreau să stai departe de Melissa, răbdarea mea nu este atât de mare să ştii"

"Cine dracu te crezi să îmi zici ce să fac? Tu trebuie să stai departe de ea, nu te vrea mă vrea pe mine"

"Mai vedem noi, la cine o să ajungă, toată povestea asta se va sfârşi cât de curând" atunci când am văzut un alt rânjet pe chipul său mi-am încleştat un pumn şi nu a durat mult până când pumnul meu a ajuns în fața lui am văzut cum dă capul într-o parte. Şi-a întors imediat privirea spre mine şi a râs puternic, curgând puțin sânge din buza de jos

L'ossessione VOL 1 FinalizataPovești de care să fii obsedat. Descoperă acum