L'ossessione VOL 1 Finalizata

CAPITOLUL 2

Nici bine nu am intrat pe uşa de la intrare că puricele era deja lângă mine. Câte odată mă gândesc sincer că am nevoie de o pauză din toată zarva asta, dar ştiu că o pauză pentru o femeie puternică ca şi mine nu există, nu îmi pot lua o pauză de la ceea ce fac. Nu am ajuns unde sunt cu suflet bun, zâmbete şi vacanțe , am ajuns aici luptând cu toate puterile mele pentru ceea ce vreau zi şi noapte, aşa că nici gând cu toate că chiar aş avea nevoie.

-"Doamna Prosperini,mă bucur că ați ajuns imediat ce ați putut, am organizat sedința cu domnul Lorenzetti în 10 minute începe în sala de riuniuni"-

-" Bine bine purice ştii bine că nu îmi  place când îmi foloseşti numele de familie asa că stai mai atent data viitoare, nu fă mişcări greşite pentru că ştii că pot să te dau afară imediat. Oricum în 10 minute e bine sper că  este cu adevărat ceva important. Mă rog ştii ce nu este bine azi purice în tot ce ai făcut?"- am zis vag fără să dau prea multă importanță, ei aveau nevoie de mine nu invers

-"D..doamna ce am făcut greşit?"-

-" Of, chiar nu eşti bun de nimic. Unde naiba îmi este cafeaua, ştii bine că atunci când ajung îmi vreau cafeaua pe birou. Purice fii atent aici dacă mai faci din astea jur că nu mă gândesc de două ori şi o să ajungi în stradă nu aici în birou ne-am înțeles?"-

-"D...D..da doamnă cum spuneți dumneavoastră. Am uitat complet fiind ocupat cu riuniunea nu o să se mai întâmple promit.O să stau mult mai atent"-

-"Bine bine purice de data asta lăsăm aşa. Scuteşte-mă cu scuzele tale şi adu-mi cafeaua aia odată-"

Nu a mai aşteptat mult şi s-a întors pe călcâie plecând. M-am aşezat la birou unde era dosarul cu ultimul caz la care am lucrat. A fost unu uşor nimic important, ceea ce este bine e că a fost în favoarea clientului meu. Mi-am ridicat ochii văzând puricele venind cu cafeaua în mână aşezand-o pe birou.

-"Doriți altceva?"-

-"Nu, acum ieşi afară!-" tonul meu era sec şi eram destul de preciză în ceea ce fac, mă aşteptam mereu ca cei ce lucreză pentru mine să fie exact la fel

Mi-am dus ochii din nou spre dosar luând o gura din ceaşca de cafea ce emana un miros divin, nimic nu este mai bun decât lichidul negru ce îmi mângâie gâtul în primele ore ale zilei. Un zâmbet mi-a apărut când am văzut scrisul "caz închis" în dosar. M-am uitat la ceas şi am văzut că este timpul să merg în sala de riuninuni. Oare în ce s-a mai băgat Lorenzetti?

-"Bună dimineața doamna Prosperini, mă bucur mult să vă văd după tot acest timp. Văd că cu toate că timpul a trecut pe chipul său nu dat semne deloc -"

Am oftat încet ca el să nu vadă şi m-am aşezat pe scaunul din fața lui, era locul cel mai îndepărtat ca să fiu sinceră mai ales că masa era făcută pentru minim 20 de persoane. Când mă gândesc cât de nesuferit poate fi acest om. Ştiu că este unul dintre cele mai puternice persoane din Roma,normal că este doar este capul mafiei din italia, drogurile sunt specialitatea lui cu toate că îşi spală mâinile în sânge şi în bani murdari, scapă mereu din cauza făbricii care produce parfumul VERSACE. Îmi amintesc foarte bine că l-am scos din balamucul în care era, dacă nu eram eu stătea mai bine de 20 de ani în închisoare. Sinceră să fiu îmi este puțină scârbă de acest om dar mă plătește foarte bine aşa că de ce să mă plâng, în această meserie nu îți alegi cazurile vin ele la tine.