L'ossessione VOL 1 Finalizata

CAPITOLUL 15

Am rămas surprinsă atunci când am văzut masa pregatită, frumos aşezate toate tacâmurile dar ceea ce m-a surprins cel mai mult era el. Oh doamne era perfecțiunea, în blugi săi strâmți ce îi puneau în evidență picioarele musculoase şi înalte , talia sa perfectă şi muschi în partea de sus care se mişcau pe ritmul cântecului spus de el şi mişcărilor sale în a găti. Nu mă puteam abține cu toate că acum câteva minute corpurile noastre erau unul singur voiam atât de mult din nou acea senzație. Sună nebunesc şi totuşi atât de sensat pentru mine. Cu el nu simțeam nevoia să mă ascund puteam fi eu însumi, nu voiam să fug cu toate că trebuie, nu trebuia să stea la picioatele mele ci lângă mine. Este ireal şi totuşi este aici. Am zâmbit lăsând gândurile mele atunci când s-a întors şi m-a văzut. A zâmbit şi el la rândul lui şi mi-a făcut semn cu mâna spre masă, am făcut cum mi-a zis şi m-am aşezat ca un copil ascultător.

-"Sper că îți este foame?"-

-"Foarte foame!"- i-am zis ridicând în sus o sprânceană

-"Nu la acea foame mă refeream poate să aştepte acea "foame""-

-"Ok ok "- i-am zis chicotind şi am văzut cum vine spre masă cu un platou acoperit

-"Trebuie să o iau la fugă spre un restaurant?"- i-am zis râzând ironică, nu mă puteam abține în al cicăli cu toate că ştiam foarte bine că ştie să gătescă

-"Este alegerea ta dar pierzi desertul!"-
şi un rânjet nu a întâziat să apară pe fața lui

-"M-ai convins!"-
Am aşteptat să se aşeze pe scaun la masa mare şi el ca apoi să ridice capacul "-Ta da!!"-
Am început să râd dar mirosul era divin, era ca un drog pentru nările mele acum dându-mi seama că am cu adevărat foame. Nu am aşteptat şi am luat imediat din platou o porție destul de mare.

-"Chiar vrei acel desert văd"-

-"Şi încă cum!"- am dus furculița la gură şi m-am bucurat de mâncarea delicioasă- "Hmm este foarte bun!"-

-"Ce, încă nu aveai încredere în calitățile mele de bucătar?"-

-"Acum mai mult ca niciodată!"-
Am râs amandoi şi am continuat să mâncăm savurând din plin acel moment

-"Cum stă fratele tau?"- i-am aruncat întrebarea pentru că chiar nu ştiam ce să zic

-"La fel se bagă dintr-o problemă în alta!"-

-"De ce tatăl tau nu vorbeşte cu el?"-

-"Tata! Hah el nu vorbeşte cu mine nici să nu mai vorbim de Alessandro"-

-"De ce?"-

S-a uitat la mine preț de câteva secunde ca şi cum ar căuta răspunsul potivit

-"Este greu de înțeles!"-

-"Hmm?"-

-"Tata, este greu de înțeles!"-

-"Adică?"-

-" Pentru el totul se rezumă la bani şi atât"-

-"Nu le duce lipsa după părerea mea dacă asta este problema"-

-"Ştiu, dar niciodată nu îi sunt deajuns!"-

-"Ok!"- am zis simplu văzând că este un subiect destul de complicat şi Emanuele chiar nu avea voia necesară în a vorbi despre asta

-"Tu iubire totul bine?"-

-"Da o zi obositoare!"-

-"Îți trebuie o vacanță"-