L'ossessione VOL 1 Finalizata

CAPITOLUL 14

E bine să plângi. Te uşurezi şi alungi totul: furie, durere,suferință, anexietate. Problema este atunci când nu reuşeşti, ți se acumulează totul înăuntru, te simți ca şi cum ai exploda dar nu explodezi cel puțin nu înafară, explodezi pe dinăuntru, fără să faci gălăgie, şi acest lucru îți face mult mai rău şi aşa mă simțeam eu în acest moment. Mi-am încleştat pumnii şi m-am ridicat de pe podea, am luat trandafirul în mâini şi l-am strâns cu putere petalele sale căzând pe jos fară să facă gălăgie. Simțeam cum furia venea peste mine ca un val al mării.
-"Nu şi de data asta, nu o să reuşeşti să îmi faci rău din nou"- am intrat pe uşa din apartamentul meu ca o furie şi am aruncat trandafirul în coş, m-am îndreptat cu paşi repezi în camera mea, Emanuele a aşteptat destul. M-am îmbrăcat mai repede decât credeam că o pot face şi am plecat.
Fața i s-a luminat imediat ce m-a văzut semn că probabil deja îşi făcea griji pentru întârzierea mea

-"Totul ok?"- mi-a zis cu o privire pătrunzătoare şi totodată preocupat

-"Da, este târziu să mergem"-

-"Ordinele dumneavoastră sunt totul pentru mine"- mi-a zis râzând aşteptănd să urc, i-am zâmbit forțat şi am intrat în maşină, Emanuele făcând acelaşi lucru fără să spună altceva.

Ajunsă în birou am respirat uşurată, Emanuele nu a întrebat altceva pe parcursul drumului, şi sunt mulțumită că nu a făcut-o, sunt sigură câ îmi trebuia puțin şi îi spuneam tot , ştiu sigur că nu ar înțelege.
Trebuie să mă descurc singură şi cel mai bine este să încep căutând un investigator privat.

-"Nicolaaa!"- l-am strigat pentru că încă nu şi-a făcut apariția

"Emanuele pov."

Eram cel mai fericit! Astăzi era o zi superbă, nu ştiu avea acel ceva în plus. Mă simțeam ca un nebun prin clădire fluierând şi dând din palme. Voiam să ştie toată lumea că astăzi sunt fericit. Am făcut pe cretinu până când nu am dat față în față cu tata care se uita foarte încruntat.

-"Pot să ştiu şi eu ce naiba faci Emanuele? Sunt 2 zile în care te comporți ca un prost şi nu te ocupi cum trebuie de ceea ce trebuie să faci!"-

-"Eh haide tată nu poți să te bucuri că fiul tău este fericit!"-

-"A şi de ce esti aşa fericit?"- mi-a zis punându-şi mâinile în sân

M-am uitat la el şi i-am arătătat unul dintre cele mai mari zâmbete ale mele

-"Oh nu, cunosc această privire! Emanuele nu îmi spune că este vorba de domnişorica aia "-

-"Tocmai de ea vorbim!"- i-am zis triumfător

-"Emanuele ai înebunit?"-

-" De ce îți plăcea de ea?"-

-"Emanuele te joci cu focul! Ştii bine ce s-a întâmplat cu Saşha şi mama ta. Nu o băga unde nu trebuie pe fata aia, da îmi place de ea îşi face treaba bine dar nu o vreau pe lângă tine m-ai înțeles!"-

-"Nu îmi poți spune ce să fac!"-

-"Ba chiar pot nu te juca cu mine, nu o vreau pe lângă tine Emanuele! Acum mişcă trebuie să ne ocupăm de "marfă"-"

-"De marfă? Numai la droguri îți stă mintea tata! Eu nu vin"-

-"Emanuele nu te juca cu mine! Ce acum pentru puicuța aia nu mai omori? Îmi pare rău dar mâinile tale sunt deja pline de sânge"-

-"Nu mă interesează trecutul, eu vorbesc de prezent!"-

-" Emanuele stai departe de ea! Ştii de ce sunt în stare nu mă seca prea mult. Lucru ăsta trebuie să îți intre în cap dacă nu fii sigur ca eu în persoană îi pun pistolul la cap fără să stau pe gânduri"-