L'ossessione VOL 1 Finalizata

CAPITOLUL 28

Toată noaptea nu am putut să dorm, atunci când am mers în pat era trecut de ora 3 faptul  că tata este lângă mine şi ne aveam unul pe altul este o mică alinare. Atunci când m-am uitat la ceas şi am văzut  că este ora 8.00 am oftat şi m-am ridicat din pat. Peste o oră este înmormântarea şi trebuia să mă îmbrac. Atunci când m-am privit în oglindă o scărbă m-a curpins, aratam oribil, ochii erau roşii barba a început să crescă, cearcănele erau şi ele prezente şi se vedea că nu am dormit. Meritam cum arăt, eu singur mi-am scris viitorul atunci când am început să fac ceea ce fac. Mi-am spalat fața şi dinți fără să mă mai uit în oglindă, şi dupa ce m-am imbracat într-un costum şi o cămaşă neagră am ieşit din camera.

"Mergem fiule?" M-a întrebat tata care era aşezat  pe canapea cu un pahar în mână. Am aprobat din cap şi l-am urmat spre uşa de la intrare. Drumul până la cimir a fost unul lung dar tăcut, tata stătea şi se uita în gol pe geam în timp ce eu eram prins de gânduri conducând. Ajunşi în fața cimitirului am văzut maşinile aşezate una după alta, am parcat într-un loc liber şi l-am aşteptat pe tata să coboare, trăgea de timp dar îl înțeleg, nici pentru mine nu este uşor. Sute de persoane ne-au întâmpinat, multe persoane erau de la şcoala fratelui meu, multe erau cunostințe, din familie eram doar eu şi tata, nu aveam pe nimeni altcineva. Ne-am aşezat pe scaunele din față şi am aşteptat ca preotul să vorbescă

"Lorenzetti Alessandro acum este în grija ta doamne, iartă greșelile lui şi i-al printre îngeri" doar aceste cuvinte am reuşit să aud, gândurile mele erau prea multe şi eram neatent. "Vă rog dacă vreți să spuneți ultimele cuvinte puteți să o faceți acum. Am aşteptat o recție din partea tatei dar văzând că nu era în stare m-am ridicat eu.

"Bună ziua tuturor, țin să vă mulțumesc că ați venit astăzi aici alături de noi, fratele meu era o persoană specială, era el încrezut şi făcea prostii, dar cine nu le face la vârsta lui, l-am iubit foarte mult şi faptul că a plecat dintre noi mă face să sufar cumplit, pentru mine nu era doar fratele meu, era prietenul meu, fiul meu, era un umăr pe care să vorbesc şi ne înțelegeam bine. Este teribil că ne-a lasat la o vârsta atât de fragedă, aş da orice să fiu eu în locul lui, nu a avut ocazia să trăiască cu adevărat, să vadă lucurile frumoase a vieții, să iubescă, să îşi facă o familie şi acest lucru îmi face cel mai rău. Sper că acum este într-un loc mai bun şi să fie fericit, amintirea lui va trăii în sufletele noastre, şi el va fi viu în inimile noastre. Vă mulțumesc." Am mers înapoi spre tata care s-a ridicat la rândul său şi m-a îmbrațisat, dupa mai multe minute în care multă lumea a vorbit pentru fratele meu pentru ultima dată, ne-am ridicat în picioare, toți au plecat pe rând până când doar eu şi tata am rămas, după ce sicriul a fost acoperit ne-am îmbrățișat şi am stat alături de tata.
Ajunşi acasă tata a reuşit în sfârşit să vorbescă "Fiule ştii că îți vreau binele, nu vreau să te pierd, acum eşti singura familie pe care o am"

"Ştiu tata, ştiu şi tu la fel, ne vedem aici mă duc să îmi iau valiza bine?"

"Da fiule du-te." I-am zâmbit vag şi am plecat pe scări în camera mea.

După mai bine jumatate de ora eram în avion pe pas de plecare. Inima mi-a stat în loc atunci când am văzut că avionul decolează, Melissa acum este doar trecut un trecut ce va fi în inima mea mereu.

*Melissa pov*

Sufletul meu era sfâşiat, inima mea era ruptă în mii şi mii de bucăți, au trecut ore şi ore soarele a fost pe cer şi acum iar noaptea a pus stăpânire peste noi, şi eu eram încă aici pe jos de când a plecat, credeam că este un vis urât dar cu cât trece timpul cu atât realizez că defapt acest lucru chiar s-a întâmplat. El a plecat cu inima mea şi m-a lăsat aici goală pe dinăuntru şi pustie.