L'ossessione VOL 1 Finalizata

CAPITOLUL 29

Am dechis ochii cu greu, clipind de mai multe ori, mă simțeam puțin mai bine semn că duşul şi pizza de aseară au avut efecte bune asupra fizicului meu. Am oftat uşor şi m-am ridicat din pat, era timpul să termin ceea ce făceam acum câteva zile şi să reiau viața mea pe care o aveam înainte să îl cunosc pe el. O mică durere mi-a curpins inima atunci când m-am gândit la el dar nu am dat importanță, am mers în baie unde mi-am spălat față şi dinți şi o durere incredibilă m-a cuprins când am văzut periuța lui de dinți. Eram decisă să las totul în urmă aşa că imediat ce mă întorc acasă pun tot ce a rămas într-o cutie. Mi-am luat pe mine o rochie neagră un deget mai sus de genunchi, o cămaşa albă şi o pereche de pantofi cu toc negri, mi-am lăsat părul ca o cascadă pe spate şi m-am strâmbat puțin când am văzut cearcănele sub ochi, după ce le-am acoperit puțin cu fond de ten mi-am luat geanta şi am coborât din apartament.

"Bună ziua domană"

"Bună ziua Matteo, mergem la birou"

"Da doamnă"

M-am făcut mai comodă  pe banchetă şi am aşteptat în linişte tot drumul, eram mulțumită că Matteo nu pune întrebări şi stă liniştit atent la condus. Chiar nu ştiu cum a reuşit să treacă peste acel accident, eu încă îl am în minte şi puțină frică îmi este când urc în maşină. Am coborât şi i-am mulțumit lui Matteo închizând portiera, plecând cu paşi repezi spre lift.

"Doamnă stați bine? Mi-am făcut atâtea griji" mi-am ridicat privirea din podea şi mă uitam la Nicola neştiind ce să spun, am oftat şi am început să merg spre birou

"Sunt bine, doar ceva de rezolvat, ce se petrece pe aici?"

"Rău foarte rău, am refuzat mult cazuri şi lucrurile nu merg prea bine"

"Ok, atunci să ne punem pe treabă"

"Da domană, cineva vă aştepată în birou"

"Cine?" Am zis sperând că este vorba despre el

"Nu ştiu doamnă nu a vrut să îmi spună numele" atunci când am auzit fără să stau pe gânduri am plecat cu paşi repezi intrând în birou, inima a încetat să bată atunci când l-am văzut pe Diego aşezat pe scaun

"Ce faci tu aici?" Am zis strângând pumnii tare încât aproape îmi crea o durere mică

"Am venit să vorbim"

"Să vorbim? Esti nebun ieşi afară din biroul meu, pleacă!!" Am țipat la el cât am putut de tare fără să îmi pese că cineva mă poate auzi

"Ok calmează-te, nu suntem singuri, deci, am venit doar să vorbim, ştiu că am greşit în acea seară dar nu ştiu ce m-a apucat"

"Nu ştii ce te-a apucat? Tu esti nebun! După tot ce ai făcut încă ai curajul să te prezinți aici ca şi cum nimic nu s-a întâmplat?" Vocea mea continua a fi plină de ură şi dispreț

"Ok Melissa ok, am priceput ideea, am graşit ok, gândul că el te avea şi eu nu mă omora, nu ştiu ce am avut în cap în acel moment dar nu m-am putut abține, eşti a mea şi mereu vei fi a mea"

"Tu te auzi ce spui? Doamne Diego, mi-ai făcut atâta rău, te urăsc din toată inima mea, nu pot să te văd în fața mea pur şi simplu îmi este scârbă de tine, ce nu înțelegi?"

"Melissa am greşit, şi mie îmi este scârbă de mine, dar m-am schimbat jur că m-am schimbat"

"Hâh, da am văzut cum te-ai schimbat, tu nu te vei schimba niciodată, şi continui să îmi distrugi viața"cu toate că vocea mea părea mai calmă înăuntrul meu se ținea un război

"Cred că el a distrus-o mai mult decât am făcut-o eu"

"Nu ştii nimic, eşti un cretin şi atât, am suferit atât de mult din cauza ta şi semnele încă le am " m-am întors cu spatele la el şi am ridicat cămaşa, cu speranța că va înțelege şi va pleca pentru totdeauna din viața mea.