L'ossessione VOL 1 Finalizata

CAPITOLUL 10

Ok având mai mult timp liber am pus încă un capitol şi îl dedic scumpei Suflet_De_Licurici pentru susținerea ei de la bun început. Ok acum vă pup şi citire plăcută ah şi mă bucur să vad că numarul de lectură creşte deci vă îmbrățișez pe toate

Mârai gutural în fața durerii copleşitoare pe care o simt apăsătoare în tot corpul şi încerc să mă ridic în şezut de pe saluteaua moale ce mă susține dar în zadar.Îcnesc la fiecare mişcare şi suspin dureros. Deschid ochii pe care îi învârt în întreaga încăpere până când privirea îmi cade pe figura şezută pe canapeaua lipită de perete. Era el, dormind liniştit, era atât de frumos cum dormea părea un înger. Auzind încercările mele în a mă ridica îl văd mişcandu- se încet şi privindu-mă, pe buze apărându-i un zâmbet.

-"Hei-"Îmi zice venind spre mine aşezându-se pe scaun lângă patul meu

-"Hei"- reușesc să zic cu o voce mică si răgușită- "Ce.. ce se întâmplă?"- fiecare cuvânt fiind greu de zis din cauza durerii îngrozitoare ce îmi penetra fiecare nerv şi fiecare os

-"Mell ai avut un acident, vin imediat chem doctorul"-

"-Poftim? "-Mă aud şoptind vag încă nesigură că am auzit corect

Nu mi-a răspuns, doar a ieșit din cameră ca apoi să se întoarcă înapoi urmat de doctor

S-a uitat la mine după care mi-a băgat o mica lanternă în ochii.

-"Signora Proseperini țin să vă informez că ați avut o mare lovitură la cap, nu aveți comoție cerebrală dar totuşi o să vă țin sub supraveghere 12 de ore. Acidentul a fost destul de grav încât în momentul impactului şi-a piedut cunoştința, pentru moment o să fiți confuză dar totul o să revină la normal treptat."-

Mi-am dus privirea spre Emanuele atunci cand doctorul a plecat imediat după ce a aruncat încă o privire spre cartela medicală.

-"Totul o să fie bine!"-

-"Zici?"-

Ochii săi îi rețin pe ai mei preț de câteva secunde de linişte, după care încuviințează scurt oferindu-mi convincerea de care aveam nevoie.
Îmi prinde mâna între ale lui.În mod normal, m-aş împotrivi, dacă aş fi complet în apele mele, aş protesta împotriva posibilității de a ne ține de mâna.

-"Tu cum ai ştiut că sunt aici? "- am reuşit să spun lăsându-mi gândurile să sufgă pentru mai târziu

-"De la Jessica "-

-"Jessica?"-

-"Este o poveste mai lungă, şi tu acum ai nevoie doar de odihnă."- îmi zice blând
Am încuviințat simțindu-mă obosită închizând ochii din nou.

***

Întunericul mă cuprindea şi îmi intra până în suflet. Mă luptam din răsputeri dar în zadar, mă trăgea din ce în ce mai mult şi îmi simțeam sufletul tot mai rece. Reuşeam să văd puțin din ceea ce era rămas în lumină, chipurile părinților mei fiind acolo, mă luptam din răsputeri să ajung la ei dar întunericul era mult mai puternic decat mine trăgându-mă tot mai departe de ei.

-"Nuu!!!"-

Mi-am deschis ochii simțind inima că îmi batea puternic, transpirația pe frunte fiind prezentă şi mici lacrimi ce se prelingeau pe obraji înfierbântați

-"Mell.."- mi-am dus ochii spre chipul care se afla lângă mine ținându-mi mâna strans şi cealaltă mângâindu-mi obrazul stang, stergând lacrimile

-"Sunt aici!"-

M-am uitat din nou la el simțind inima reluănd bătăile normale, calmându-mă atunci când am realizat că era doar un coşmar