L'ossessione VOL 1 Finalizata

CAPITOLUL 21

Am simțit o mare greutate pe mine şi simțeam că mă sufoc, am deschis ochii uşor şi am zâmbit atunci când am văzut chipul său în scobitura gâtului meu. Va fi ciudat să mă trezesc în fiecare dimineață cu el lângă mine, nu eram obişnuită, dar cred că nu îmi va părea rău să îl am aici cu mine. M-am mişcat uşor dar era destul de greu cu toată greutatea corpului lui pe mine, reuşind în sfârşit să mă eliberez puțin am scos mâinile de sub pătură, acest lucru l-a făcut să se mişte puțin de pe mine dar nu s-a trezit. După mai multe încercări am reuşit să mă dau jos din pat fără să îl trezesc, era atât de dulce când doarme cu părul dezordonat şi buzele întredeschise. M-am îndreptat spre baie cu paşi mărunți ca o pisică şi m-am pregătit de muncă. Când m-am reântors în camera el era acolo cu mâinile sub cap şi mă privea amuzat
" Credeam că dormi"

"Puțin cam greu cu zgomotul apei de la duş nu crezi?" Am râns puțin şi mi-am îndreptat privirea spre dulap de unde mi-am ales hainele nu m-am obosit să merg înapoi în baie şi m-am îmbracat în cameră

"Hmm eşti atât de frumoasă" şi un rânjet nu a întârziat să apară pe chipul său

"Am mai auzit asta, tu nu mergi la fabrică?"

"Ba da, şi după o să trec pe acasă să îmi iau ceva din lucruri"

"Perfect, eu trebuie să plec întârzii."

"Vrei să te duc eu?"

"Nu, i-au maşina"

"Bine dar să ai grijă" m-am îndreptat spre el şi i-am dat un mic sărut pe buze "Ne vedem după" am văzut cum a mimat un ok şi am ieşit din cameră.
Probabil nu este nimic rău în a sta cu mine, dar totuşi este destul de ciudat. Eram prinsă prin traficul Romei cu gândurile mele. La naiba câteodată urăsc roma. În sfarşit după 15 minute eram în lift şi aşteptam etajul meu.
"Bună dimineața doamnă"

"Bună dimineața Nicola"

"Cum v-ați petrecut ziua de ieri"

"În linişte, acum vreau cafeaua şi spune-mi ce avem de recuperat nu avem toată ziua la dispoziție" am văzut cum a aprobat din cap şi s-a întors pe călcâie. Am împins uşa de la birou şi am rămas fără cuvinte atunci când trandafirul roşu ca sângele stătea liniştit pe biroul meu. Mi-am pus mâinile în şolduri şi am oftat, credeam că toată povestea asta se va termina dar văd că nu este aşa
"NICOLA" m-am speriat şi eu de urletul meu, era mai tare decât voiam

"Da doamnă?" Am văzut cum vine spre mine cu cafeaua în mână

"Acum ştii cine a fost în biroul meu sau şi acum habar nu ai? "

"Nu ştiu doamnă acum am intrat şi eu"

"Bine fie! Lasă cafeaua aia pe birou şi pleacă"

"Bine doamnă!"
Atunci când a plecat m-am îndreptat spre birou şi am aruncat trandafirul în coş dar nu înainte de a citit biletul care era împreună cu el* Mell te joci cu răbdarea mea, şi ştii că nu am prea multă, o să ne vedem cât de curând* o senzație de scârbă m-a părtuns atunci când am citit acele cuvinte, am strâns bucata de hârtie în pumn şi am aruncat-o în coş. La naiba, nu o să mă lase în pace.
Am luat telefonul din geantă şi am aşteptat să sune

"Bună ziua domana Prosperini"

"Bună ziua, nu ai aflat nimic?"

"Nu doamnă, este imposibil nu ştiu ce aş putea face mai mult, chiar voiam să vă sun"

"Am înțeles nu eşti bun de nimic" fără să stau pe gânduri am închis telefonul şi l-am aruncat pe birou. Unde naiba poate fi? Ştiu că este aici în oraş dar unde? Ştiam că va fi greu dar nici chiar aşa. Mi-am dat cu mâinile prin par şi am oftat, toate una peste alta mă fac să o iau razna la propriu. Am alungat gândurile mele şi m-am ocupat de dosarele care stăteau liniştite pe birou.