L'ossessione VOL 1 Finalizata

CAPITOLUL 33

Am deschis ochii puțin somnoroasă clipind de mai multe ori. Razele  soarelui îmi mângâiau cu delicatețe chipul. Mi-am dus privirea spre chipul ce era aşezat în scobitura gâtului meu. Dormea liniştit şi fără griji, buzele sale era întredeschise şi simțeam căldura respirației lui ce îmi gâdila pilelea gâtului uşor.
Pielea sa părea un smarald sub lumina razelor ce pătrundeau prin perdeaua albă, fără să rezist i-am atins obrazul cu delicatețe să nu îl trezesc. Am zâmbit atunci când am realizat că în sfârşit vom fi împreună, şi totul va fi bine. Probleme vor dispărea şi noi vom avea bucuria de a vedea un copil crescând în brațele noastre, exact ca o familie normală. De acest lucru am avut mereu nevoie o familie, nu am avut parte de una în copilăria mea dar acum o voi avea, şi este bucuria cea mai mare pe care am avut-o în viața mea. Nu credeam niciodată că lucurile vor evolua în acest mod, şi totuşi s-a întâmplat, acum cred că totul era scris şi trebuia să se întâmple aşa. Acum ştiu că am puterea necesară să lupt pentru familia mea şi să nu mă dau bătută niciodată. M-am ridicat uşor, extaziată că în curând vom pleca, şi am mers în bucătărie unde am început să pregătesc micul dejun. Atuci când aproape am terminat mi-am ridicat privirea şi l-am văzut pe el. Era divin, somnoros şi cu bustul gol, perfecțiunea şi era al meu, era tatăl copilului meu, era totul.

"Bună dimineața" am zis zâmbind

"Bună dimineața dragostea mea, cum stai astăzi?"

"Mai bine stau mult mai bine"

"Hmm mă bucur, glezna?" Am văzut cum un mic rânjet apare pe chipul său

"Mai bine şi ea" am zis chicotind "Îți este foame?"

"Nici nu ai idee cât" am început să râd puternic cu toate că am încercat să mă abțin dar a fost inutil

"Haide" am văzut cum vine spre mine şi se aşeză la masă, m-am aşezat la rândul meu şi am luat cana de ceai în mână. Eu care fără cafea nu stăteam dimineața, acum beau ceai, ce stresant este dar fătul este cel mai important.

"Ce faci astăzi?" Mi-am dus privirea spre el şi l-am privit amuzată, ştiu că el acum nu are nimic de făcut în acest oraş şi sigur va sta toată ziua pe canapea

"O să merg în birou şi o să rezolv treburile, le-am cam lăsat baltă în ultima vreme cu tot ce s-a întâmplat"

"Bine, ia-ți tot timpul ce îți trebuie, nu ne grăbim"

"Puțin da, ştii viețile noastre sunt încă în pericol"

"Ştiu dar nu vreau să te stresez, important este să stai atentă"

"Mereu sunt atentă, mă duc să mă îmbrac"

"Bine iubire, apropo micul dejun este delicios"

"Vezi şi eu ştiu să gătesc"

"Aham, soția perfectă"

M-am întors spre el şi mi-am ridicat o sprânceană în sus sub forma de întrebare "Dragoste, acum că vom avea un copil mi se pare momentul potrivit" am zâmbit şi mi-am dat ochii peste cap. Dacă asta este o cerere în căsătorie se înşeală amarnic. Mi-am văzut de drum şi am mers în cameră. După ce m-am îmbrăcat cu o rochie crem şi o cămaşă neagră, mi-am pus o pereche de pantofi şi am ieşit din cameră lăsând părul pe spate ca o cascadă.

"Eşti superba ştii?"

"De ce până acum nu eram?" Dacă el mă tachinează şi eu pot să o fac

"Ba da, dar nu ştiu mi se pare că eşti altfel de când cu sarcina"

"Nu îmi spune, m-am îngrășat?" Am zis terorizată