L'ossessione VOL 1 Finalizata

CAPITOLUL 24

Am auzit vag soneria unui telefon dar nu era al meu, am deshis ochii cu greu clipind de mai multe ori, soarele era destul de puternic şi mă deranja, mi-am dus privirea spre partea cealaltă a patului dar nu era nimeni, dupa ce m-am întins puțin m-am ridicat din pat, dar un val de durere a pus stăpânire pe mine imediat, nebăgând de seamă acea durere m-am dus cu paşi indolenți din cameră, am dechis uşa uşor şi l-am văzut în picioare în mijlocul salonului

"Ce naiba nu sunteți în stare de nimic" m-am uitat la el şi vedeam cum este stresat "La dracu, nu pot veni acum, sunteți nişte incompetenți, fără mine nu sunteți în stare de nimic, vin imediat ce pot" şi am văzut cum închide telefonul dându-şi cu o mână prin păr, atunci când s-a întors şi m-a văzut a rămas puțin surpins
"Hei iubire, nu trebuia să te ridici din pat"

"Stau bine, s-a întâmplat ceva?"

"Nu , nu totul este ok, tu în schimb trebuie să te odihneşti"

"Ți-am zis stau bine, mă duc să mă pregătesc pentru muncă, vin imediat"

"Nici să nu te gândeşti, Mell încă ai febră"

"Nu este prima dată când merg la muncă cu febră"

"Probabil aşa este, dar pe arunci nu eram eu prin peisaj, acum sunt deci te rog să mă asculți, am vorbit cu doctorul a zis să continui cu antibioticele, este ceva virus prin zonă, şi se manifestă cu răceală şi febră"

"Ai vorbit cu doctorul când? Ce doctor?"

"Azi dimineață, cu al meu" Mi-am ridicat o sprânceană în sus fiind puțin confuză

"Azi dimineață? Ce oră este?"

"Iubire este trecut de 12, imediat este gata prânzul"

"Poftim şi nu m-ai trezit, la naiba" acum chiar mă enervează, ce crede că sunt un copil?

"Iubire, nu face aşa, stai rău, nu mai fi aşa încăpățânată, după ce mâncăm trebuie să plec puțin la muncă ok?"

"Bine, acum hai să mâncă că eu una mor de foame"

"Te chem când este gata, du-te înapoi în pat" mi-am dat ochii peste cap dar am făcut cum mi-a spus. M-am aşezat pe pat şi mi-am pus pătura pe mine, îmi era frig, am luat telefonul şi am văzut că am un mesaj de la Nicola *Domană, sper că stați bine, am vorbit cu Emanuele şi mi-a zis că stați rău, mă ocup eu de tot nu vă faceți griji*
Oh perfect chiar crede că sunt un copil, am pus telefonul înapoi pe noptieră şi atunci am văzut că uşa se dechide iar

"Este gata" am făcut ochii mari atunci când am văzut că în mâini are o tavă, pe care o pune pe pat, ok bărbatu ăsta ştie cum să înducească o femeie, i-am zâmbit atunci când s-a aporpiat destul de mult"Nu trebuia , puteam să vin în bucătărie, nu stau aşa rău"

"Iubire te rog, nu mai fă pe încăpățânata şi lasă-mă să am grijă de tine" mi-a dat un sărut mic pe buze şi eu am zâmbit iar

"Dar tu?"

"Nu îți face griji, mănânc ceva în drum spre muncă, nu vreau să te las singură dar chiar nu am ce face"

"Stai liniştit, nu este nici o problemă"

"Bine, eu plec să mănânci tot bine?"

"Da" şi mi-am dat ochii iar peste cap.

M-a sărutat de data asta mult mai apăsat, şi s-a ridicat de pe pat

"Nu uita să iei antibioticul, este pe noptieră, ne vedem după"

I-am zâmbit şi am aprobat din cap, văzând că pleacă din cameră.