L'ossessione VOL 1 Finalizata

CAPITOLUL 1

Cartea conține greșeli ortografice și de punctuație dacă  nu te interesează atunci îți urez lectură plăcută

Am început să mă răsucesc de pe o parte pe alta şi să mârâi gutual cât mai nervoasă. Sunetul telefonului meu a pătruns puternic în întreaga încăpere lucru ce ma făcut să devin din ce în ce mai  iritată aşa că am decis să răspund. Încep să îl caut cu mâinile pe noptiera rece de lângă pat prin întunericul total ce cuprinde toată camera, contactul făcându-mă să suspin puțin, în sfârşit găsindu-l l-am dus în fața chipului meu ,mărâind din nou scoasă din fire atunci când lumina mi-a ajuns direct în ochii mei leneşi şi adormiți. Uitandu-mă pe micul ecran zăresc că este ora 6.00, aşteptând alte câteva secunde decid să răspund.

-"Da"- zic repede cu o voce raguşită, încă puțin şi țipam la cealaltă persoana de la capătul telefonului pentru că sunt trezită la ora asta a diminetii ştiind că aş putea dormi încă puțin.

-"B... Bună dimineața". zice bâlbâindu-se printre cuvinte "Ştiu că nu ar fi trebuit să sun dar în birou este mare nevoie de dumneavoastră, cât mai repede posibil"

Mă încrunt preț de câteva secunde şi îmi dau seama că devin tot mai mânioasă. -"Bună dimineața pe naiba,purice ce ți-am zis eu să nu mă  suni niciodata dar niciodata aşa de dimineață?"-

Am auzit un oftat lung înainte să  vorbească din nou  cu acelşi ton fiind mai mult o şoaptă-"Doamnă cred că este destul de important şti-ți foarte bine că nu aş îndrăzni să vă sun dacă nu este important vă rog doar să  veniți cât mai repede posibil"

Am mârâit gutual din nou irascibilă -"Bine,  bine purice ne vedem după în birou"-  Nu am aşteptat să mai zică altceva că am şi închis telefonul.
Of ce mă mai enervează piticu ăsta de purece sinceră să fiu nici acum după aproape 2 ani nu îmi aduc aminte numele lui nu că ar fi ceva important pentru mine toate persoanele care lucrează pe lângă mine sunt doar nişte nimicuri, trebuie doar să facă ceea ce eu spun  dacă nu vor să rămână pe afară fără un loc de muncă şi fără  pâine pe masă. Am oftat puternic, mi-am dat cu mâna prin părul meu lung şi negru şi am dat să mă ridic. Am rămas blocată când am auzit că  cineva se mişcă prin aşternuturi pe partea celalta a patului. Pentru un moment am rămas unde eram fără să  mă mişc dar după câteva secunde m-am ridicat şi am mers direct spre perdele închise de un roşu întunecat  care împiedica primele raze de soare să pătrundă în spațiul cel mare din camera mea. Acum că era destulă lumină am putut vedea bărbatul din patul meu foindu-se uşor din cauza luminii care a pătruns dintr-o dată. Sigur era un bărbat bine cu corpul bine lucrat şi pe fața lui se vedeau câteva riduri lucruri pe care aseară nici măcar nu le-am prea remarcat. Am făcut paşi mari până când nu am ajuns lângă el.

-"Hei trezeşte-te.. trezeşte-te odată-"
Tot ce am avut din partea lui au fost câteva sunete care îi ieșeau pe gură  dar stătea nemișcat.Văzând că nu se trezeşte i-am dat cu piciorul în ale lui.
-"Hei trezirea nimic ce eşti trebuia să fii plecat de mult din camera asta, ai 5 minute să te trezeşti şi să pleci dacă  nu vrei să te dau afară fără nimic pe tine"-
In acel moment am văzut că îşi  dechide ochii,tocmai atunci văzând că avea nişte ochi surprinzător de frumoşi de un negru intens. Am dat din cap să îmi alung acel gând şi am zis iar -"Încă 4 minute mişcă-ți curu ăla dacă nu vrei să fii dat afară în şuturi"- Nu am apucat să zic altceva că el a şi răspuns.

-"Eii păpușă mai încet. A luat foc ceva? Ce zici să reluam ceea ce făceam  aseară?"-

-"Ieşi naibi din camera mea odată, şi taci din gură!"-
Văzând că nu are încotro s-a ridicat din pat şi-a luat hainele de pe jos şi a început să se îmbrace.

-"Eşti sigură că nu vrei să reluăm ,pot spune că aseară ne-am distrat amandoi atât de bine-"Văd cum îşi linge cu vârful limbii buza de jos şi rânjeşte spre mine

-"Auzi tu nimicule ce eşti ia mai taci din gura aia şi pleacă odată ,aici eu zic regulile şi dacă o să am chef să mă joc din nou cu tine fii sigur că o să ştii dar până atunci valea"-

S-a terminat de îmbrăcat şi-a luat ghetele şi a ieşit pe uşă fără să mai zică nimic.

Sunt sătulă de bărbați ăştia,nu sunt buni de nimic decât să mă joc cu ei, să îi pun la picioarele mele şi după să îi arunc aşa cum i-am luat. Nici unu nu este în stare să fie cu adevărat bărbat şi să îmi țină piept pot fi doar jucăriile mele şi atât.
Am oftat şi m-am dus spre baie cu paşi leneşi întinzând mâinile din când în când
După un duş lung şi cald m-am îmbrăcat  şi eram gata de plecare. M-am uitat spre oglinda din hol cu un zâmbet pe buze. Aveam o rochie până la genunchi  de un superb crem care se mula perfect pe talia şi şoldurile mele şi o cămaşă albastră care nu era vulgară dar arăta pieptul de care nu mă pot plânge pentru că este bine făcut,părul  prins sus într-un coc şi nişte pantofi cu toc negri. De fiecare dată când mă  uit în oglindă realizez de ce nimeni nu poate să nu stea la picioarele mele, sunt unul dintre cei mai imporanți avocați din Roma,ca şi femeie singura care a ajuns aşa de departe, sunt foarte bine făcută, cu un corp bine lucrat şi forme aproape perfecte nişte ochii la care nu poți face altceva decât  să te uiți de un albastru intens. Deci da ştiu că sunt destul de bună încât să  îi fac pe toți să stea la picioarele mele. Am închis ochii preț de fracțiune de secundă şi am tras aer pe gură ca apoi să ies pe uşă.
Aerul rece de afară mi-a atins obrajii,făcându-mă să mă relaxez imediat. Am urcat în maşina neagră   care mă aştepta de fiecare dată în fața clădirii aşezându-mă comod pe bancheta din spate suspinând uşor.

-"Bună dimineața doamnă.-"

-"Oh, bună şi ție Matteo-"

Matteo este una din puținele  persoane a cărui nume ştiu ,el a stat lângă mine încă din primele momente de când am început cariera de avocat până în prezent când sunt ceea ce sunt. Este o persoană de treabă cu toate că abia scoți două vorbe de la el , îşi face treaba bine şi prin bine vreau să spun că tace pentru că ştie cât urăsc persoanele care vorbesc prea mult aşa cum face puricele ăla care se învârte pe lângă mine toată ziua,bine normal trebuie să o facă doar este secretarul meu dar cât mă zgârie pe urechi pentru că nu face altceva decât să vorbească în zadar.Dacă nu îşi făcea treaba bine cred că îl aruncam în stradă de mult,dar ştie ceea ce face aşa că o să îl mai las pe lângă mine până cand chiar nu o să fiu sătulă de el.

Dupa 15 minute prin traficul infernal al Romei am ajuns în fața clădirii mari, una dintre cele mai mari din Roma unde este biroul meu.Clădirea  este una simplă, toata plină de geamuri cu 15 etaje. Fiecare etaj este diviz în multe birouri, al meu fiind la ultimul.

Am oftat din nou,am coborât din maşină şi am intrat pe cele 2 uşi mari de la intrare. Sigur o să am o zi infernală şi astăzi.