Eram pe strada,singura,foarte singura.Eram doar eu cu gandurile mele.Incepuse ploaia,mereu am iubit ploaia doar ca uneori esti atat de trist incat te face sa o urasti.Nu stiam unde sa fug pentru a ma adapostii asa ca am ales sa merg prin ploaie.Plangeam,nimeni nu-mi dadea importanta.Normal,asa sunt oamenii.
Am ajuns in fata blocului meu,am intrat pe scara,m-am uitat daca am primit vreo factura,apoi am urcat scarile.Am ajuns in fata usii apartamenului meu,am deschis usa ,m-am schimbat si m-am dus sa imi fac o cafea.Simteam nevoia de o cafea amara.
Ma simteam foarte rau.Nu intelegeam de ce nimeni nu ma vrea.Ce am eu?De ce toti m-au parasit?Sunt asa urata?Sunt o tipa miniona,satena,am ochii caprui,am buzele subtirele.Ma urasc pentru dantura mea,dar nu am avut eu de ales pentru asta.Nu ma consider persoana cu cea mai urata dantura din lume,dar asta tot ma omoara pe intrior.
In ultima vreme am inceput sa stau mai mult in casa,sa plang si sa citesc.
Mi-am baut cafeaua.Astept sa ma sune cineva ,poate ies si eu pe undeva chiar daca este asa urat afara.
Trec cateva ore si nu ma suna nimeni asa ca hotrasc sa stau in pat.Poate chiar voi adormii.Nu are rost sa fac ceva ma interesant.Cred ca sunt in depresie.Cred...
