Până la marea cea mare (în curs de rescriere)

Capitolul 11

Despotul Ioan îngenunche în fața celui pe care îl dibuise ca fiind comandantul escortei sale:

- Capitane, am un mesaj secret pentru voievodul tău! Trebuie să ajung la el. Nu trebuie să fiu recunoscut de oștenii Dobrogei in tabăra unde mă duceți...Spune-i voievodului Mircea că un anume Terter vrea să-i vorbească...

Oșteanul se uita mirat la omul acesta. Putea minți, sau poate avea, într-adevăr, un mesaj important. Venea de pe pământul Dobrogei, călcat de osmani. Orice amănunt putea conta pentru oștile Măriei Sale, Mircea.

- Nobile oștean, am să-ți fac pe plac. Am să te izolez într-un cort. Apoi am să-i spun Măriei Sale că vrei să-i vorbești. Mai departe, nu mai sunt puterile mele cele care hotărăsc...

Dimineața se ridica peste câmpiile din jurul Nikopolelui. Țarul Șișman privește de pe zidul cetății desfășurarea oștilor lui Candarli Ali Pașa. Nu mai putea evita lupta. Încercase sa câștige timp. Șiretlicul lui ținuse, până la un punct. Îi oferise cetatea Silistra vizirului, pentru a cădea la pace. Ali, lacom, acceptase dar când să preia cetatea, oștenii de pe ziduri, îl primiră cu săgeți. Furia lui nu cunoscuse margini. Akingii atacară cetatea. Trecuse prin foc și sabie Țaratul de Târnovo. Trimisese un corp de oaste, sub comanda lui Iakci-beg, să atace Veliko Târnovo și Sistovul. Turcii trecuseră prin foc și sabie Preslavul, Sumenul, Madara și Novgradul. Vizirul, însuși, pornise în urmărirea lui Șișman. Îl găsise la Nikopole și acum stăteau față în față, gata de bătălie.

Țarul se uită de pe ziduri la tabăra turceasca. Îi era frica de ei. Iar el era singur. Țara Cărvunei căzuse. Turcii o prădaseră. 

Valahii de la miazănoapte nu îi dăduseră ajutor, decât 500 de sulițe. Nu era foarte apropiat de ei. Acum doi ani vrusese să-și lărgească stăpânirea și să aducă la ascultare Vidinul fratelui Stracmir. Azi ar fi fost mai puternic, în fața turcului. Nu reușise. Voievodul Dan, al Țării Românești, îi dăduse ajutor lui Stracmir. Ba chiar pierise aici, pe pământul Țaratului de Târnovo.  Jertfa voievodului muntean salvase pământul fratelui Stracmir. Apoi relațiile cu valahii din Dobrogea și Țara Românească se ameliorasera. Nu însă atât de mult încât cele trei țări să stea ca una, în fața turcului. De aceea, el stătuse cu brațele încrucișate când akingii lui Ali năvăliseră în Dobrogea. Crezuse că victoria îi va costa scump și nu vor veni și asupra lui. Se înșelase...