Aflat pe țărm, voievodul privește infinitul întinderilor mării. Este încă iarnă iar apele sunt cenușii și însumate. De fapt, Mircea nu privește marea, privește dincolo de ea. Pletele-i, unse cu uleiuri frumos mirositoare, flutură în vântul aspru al iernii. Au apărut fire albe, deși Măria Sa are doar 34 de ierni.
A tras sabia. A ales această cale. Știe că de acum și până ce bunul Dumnezeu îl va chema la el, greu va mai intra în teacă.
'' Eu, intru Hristos Dumnezeu binecredincios și binecinstitor, de Hristos iubitor și autocrat, Io Mircea, mare Voievod și Domn, din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului, și pe amândouă părțile Dunării, pe toată Podunavia și cetății Dârstorului stăpânitor PÂNĂ LA MAREA CEA MARE.''
La Cozia, mitropolitul Antim săvârșea slujba de sfințire a noii mănăstiri, durată de acest voievod, care este aici și stă în jilț, alături de Doamna Țării. Are haine croite după moda apusului, iar pe pantaloni mitropolitul văzuse cusuți pe lângă stema Țării Românești și cei doi vulturi bicefali, semnul despoției Țării Cărvunei. Printre clerici și starețul Atanasie, de la Mănăstirea Cotmeana, care își face loc, printre boieri, lângă voievod:
- Măria Ta, fratele Ioan, a coborât la noi și ar vrea să îți vorbească...
Măria Sa tresări. Ioan se hotărâse...
- Să aștepte la mănăstire...
CITEȘTI
Până la marea cea mare (în curs de rescriere)
Historical FictionPovestea este o îmbinare de ficțiune și fapte istorice menite să-l poarte pe cititor pe tărâmul Dobrogei în vremea lui Mircea cel Bătrân. Cartea a fost scrisă cu largul concurs al camaradului @RadulescuClaudiu 12/09/2019 - locul 6 în istorie 13/09/2...
