Noiembrie 1394. Un mic convoi alunecă, molcom, pe drumul dintre Silistra și Caliacra. În frunte călărește Măria Sa, Mircea. Lângă el, starețul Atanasie. În spate, voinicii din garda domnească, călare, de o partea și de alta unei atelaj pe care stă așezat un coșciug. În coșciug, fratele Ioan. Se pristavise în pace, cu ceva vreme în urmă.
Rămășițele lui pământești fură trimise de călugării de la Athos către Curtea de Argeș. Măria Sa poruncise să se întoarcă în pământul Dobrogei, pe care îl iubise atât de mult.
Starețul Atanasie călarea tăcut, lângă voievod. Nici acum nu se întreba cine era omul din sicriu. Deși, acum, văzând unde și pentru ce mergeau, mintea începea să-l ispitească. Își alungă repede acele gânduri. Înaintea lor ieși, pe drumul câtre cetatea Caliacrăi, căpitanul Sin. Mai bătrân cu șase ani, împreună cu doamna lui, prințesa Irina, acum mamă, ținându-l în brațe pe micuțul Ionuț. Se închinară Măriei Sale. De șase ani aveau grija acestor pământuri. Turcii îi pândeau și, din când în când, le cercau puterile cu câte un pâlc de akingii trimiși în pradă.
Sultanul Murad I murise în vara lui 1389, asasinat de sârbul Milos Obilic, în tabăra de la Kossovopolije. Cu puțin timp înaintea bătăliei cu cneazul Lazăr al Serbiei. Asta nu îl ajutase pe cneaz. Fiul sultanului, crudul Baiazid chemase fii profetului la luptă și sârbii căzură sub papuc osman, odată cu capul cneazului. Spătarul Vasea dusese 1 000 de sulițe muntene ajutor cneazului. Se întorsese lovit de fier și cu jumătate din oameni.
Și pe voievodul Mircea, îl cercase sultanul Baiazid, care își spunea și Ildârâm - fulgerul. Prin Firuz beg, intrat în țară să prade, dar mai ales să cunoască puterile valahului.Valahii îi tăiaseră cu sabia și îi aruncaseră în Dunăre. Măria Sa știa că urma încercarea cea mare. Sultanul nu va pregeta să-l atace cu toată forța. Încercase să-i oprească acolo, la sud de Dunăre. Nu reușise.
Cu toată credința Măriei Sale, voievodul se gândea la toate astea, fără să asculte slujba de înmormântare. Starețul Atanasie făcea cele creștinești de cuviință, la capul fratelui Ioan, pentru ca sufletul acestuia să meargă linsitit și împăcat mai departe. Mormântul despotului era acolo la marginea mării care scălda pământurile pe care acesta le iubise atât de mult. poate prea mult. Se încheiase ceva, așa simțea voievodul. Dar ceva stătea să înceapă...
CITEȘTI
Până la marea cea mare (în curs de rescriere)
Historical FictionPovestea este o îmbinare de ficțiune și fapte istorice menite să-l poarte pe cititor pe tărâmul Dobrogei în vremea lui Mircea cel Bătrân. Cartea a fost scrisă cu largul concurs al camaradului @RadulescuClaudiu 12/09/2019 - locul 6 în istorie 13/09/2...
