Mircea descălecă pe malul Dunării. Ochii săi priveau stăruitor malul dobrogean.
- Lăsați-mă singur! le spuse el ostașilor din gardă.
Se apropie de apă, cu ochii țintă pe celălalt mal. Copilăria îi trecea aievea prin fața ochilor. Pădurile dobrogene, cutreierate împreună cu Ioan și cu unchiul Teodor, fratele despotului Dobrotă . Pe căluții lor mici, dobrogeni, cutreierasera de la Enisala până jos la Messembria. Acolo, la Caliacra, Dobrotă adusese dascăli de la Bizanț, ca să-i învețe carte pe Ioan, fiul sau, și pe Mircea. Prințul Teodor îi iubea și îi ducea la vânători sau le povestea despre marele rege dac Burebista, care stăpânise țărmurile de la Pontul Euxin, despre strămoșii romani, care stăpâniseră ținuturile, despre coloniile grecești Histria, Tomis, Callatis, Odessos. Peste tot fuseseră Mircea și Ioan. Alergaseră cu caii pe plajele însorite ale mării, se scăldaseră în apele ei și în cele ale Dunării. Fuseseră până jos, spre miazăzi, la cetatea Emona, a regelui trac Rez, despre care povestește Homer, în Odiseea. Fuseseră și la sanctuarul strămoșilor traci.
Mircea stătea acum pe malul Dunării privind spre malul dobrogean, dar sufletul său trecuse demult Dunărea. Simțea pământul acesta al Dobrogei în sufletul său.
În spate se auzi un tropot de cai, care il trezi din gânduri. Descălecă spătarul Sin:
- Iertare că te tulbur din gânduri, Măria Ta! Cavalerul Andrei a adus în tabără un oștean din Dobrogea, care spune că are un mesaj important pentru Măria Ta! Cred că a fost oarece comandant în oastea despotului Ioan! Îl cheamă Ioan Terter...
Mircea tresări. Știuse. Despotul nu murise. Terter era numele cuman al unei dinastii bulgare, care dispăruse. Se pare că, pe undeva, era în sângele lui Ioan. Prințul Teodor, fratele despotului Dobrota, îi spunea nepotului Terter. Era frate de mamă cu acel Terter, uzurpatorul de la Durostor. Pe undeva în arborele genealogic exista sângele unei printese bulgare din dinastia stinsă a Terterilor.
Spătarul Sin continuă:
- Ce este ciudat este că acest Ioan Terter a cerut să fie izolat de oștenii scăpați de la Limanaki. Nu vrea să fie recunoscut de ei....
- Vom merge la el!
- Si mai am o veste, Măria Ta. Șișman s-a predat. Steaguri turcești flutură la Nikopole și Silistra. Cavalerul Petrea și cei 500 de oameni, trimiși de noi ca sprijin, au scăpat peste Dunăre. Petrea a mirosit că Șișman ar fi vrut să-i predea lui Ali Pasa, ca să-l îmbuneze. A mirosit la timp acest Petrea. Noaptea dinaintea predării Nikopolelui, au atacat, val vârtej, în portul cetății, au tăiat gărzile bulgare și au fugit peste Dunăre, cu o corabie și vreo 5 luntre.
- Nu am învățat nimic din faptele acestui bulgar, Șișman. Încercăm să-l facem să înțeleagă de doi ani rolul lui, dar cu iertare și silință, în zadar de-a ne-nțelege. Acum doi ani și-a atacat fratele, iar noi așteptăm acum fapte care nu îi stau în putință. Vezi tu, spătare, pământurile astea ale Dobrogei, Târnovo, Vidinul, chiar Țara Românească sunt ale cui le poate duce pe umeri. Noi luptăm pentru Dobrogea azi, pentru că o simțim. Când nu va mai fi așa, va fi pierdută. Și iar câștigată. Faptul că turcii or sa vină la anul , peste 10 ani, peste 100 de ani, de o mie de ori mai mulți, să ne alunge din nou, nu trebuie să ne împiedice să ne facem azi treaba pe care o simțim în suflet. Turcii sunt aici ca să jupoaie. Vom avea de a face cu ei atâta vreme cât va trebui să învățăm ceea ce avem de învățat din asta. Acum nu știm. Poate vom ști maine, peste 100 sau peste 1 000 de ani. Când vom ști, nu va mai exista dușmănie și ură...
Spătarul asculta cu luare aminte.
- Hai să-l vedem pe acel Ioan Terter...spuse Mircea și încălecă.
CITEȘTI
Până la marea cea mare (în curs de rescriere)
Ficción históricaPovestea este o îmbinare de ficțiune și fapte istorice menite să-l poarte pe cititor pe tărâmul Dobrogei în vremea lui Mircea cel Bătrân. Cartea a fost scrisă cu largul concurs al camaradului @RadulescuClaudiu 12/09/2019 - locul 6 în istorie 13/09/2...