Până la marea cea mare (în curs de rescriere)

Capitolul 12

Ali Pasa își inspecta trupele, pregătite pentru atacul asupra Nikopolei. Câinele de Șișman nu mai are unde să fugă. Ioan, despotul Cărvunei, a luptat ca un viteaz, dar câinele ăsta, care umblă cu vicleșuguri, merită o moarte în chinuri. Se întoarse in cort și privi harta. Dobrogea era plină de garnizoane turcești. Silistra căzuse. Cât de curând vor cădea Târnovo și Șiștovul. Vroia să-și adune oștile, care se împuținaseră și erau obosite. Privirea îi alunecă la nord de fluviu. Nu se întorsese nici o iscoadă de acolo. Voievodul Mircea nu îi era cunoscut ca un războinic. Stătea în țara lui și o gospodarea bine. Despre bogăția acelei țări se dusese vestea în toți Balcanii. Se bucura, probabil, de timpul care îi rămăsese până îi venea randul. Nu era atât de prost să creadă că turcii se vor opri la Dunăre. Se va opri el, Ali, acum, în 1388. Va organiza provinciile cucerite. Va trimite robii și prada la Adrianopole. Sultanul Murad se va bucura. Atunci el,  marele vizir Candarli Ali Pașa, va primi sprijinul amplu al flotei otomane și se va întoarce, înainte ca trupele să intre la iernat, să rezolve problema Varnei. La anul, vor încerca puterile voievodului de dincolo de Dunăre. Se va urca spre miazănoapte pe celălalat front, prin Serbia. Vor lichida cnezatul lui Lazăr al Serbiei, țaratul lui Stracmir și Țara Românească. Ca să nu se poată ajuta între ele, un al doilea atac va avea baza de pornire din Dobrogea, direct asupra Țării Românești.

Trâmbițele sunară rupându-l pe Ali de gândurile sale. În cort intră ofițerul de gardă:

- Înălțimea Ta, solia lui Șișman...

- Ce vrea, câinele mincinos? Ar trebui să nici nu îi ascult solia! Să-i ridic pe toți în țeapă! Ce truc ieftin mai pune la cale? Adu-i încoace pe câinii ăia netrebnici!

Solii țarului intrară în cort:

- Stăpânul nostru ne-a trimis să-ți spunem că iscălește  tratatul de vasalitate cu Înalta Poartă, iar ca semn de supunere, îți deschidem porțile cetăților noastre de la Dunăre: Nikopole și Silistra.

- Cum le-ați deschis și acum ceva timp? își înfipse vizirul privirile în ei.

- Stralucitorule, stăpânul meu, țarul Șișman, va ordona ca mâine, în zori, garnizoanele noastre să părăsească cetatea. Tot stăpânul meu îți cere îndurare pentru oștenii săi.

Ali Pașa se foi în scaunul sau:

- Mâine, in zori, cetățile să fie părăsite . Dacă nu ...atacăm ... Și țaratul va fi pașalâc. Azi, preaînțeleptul sultan, prin gura vizirului sau Ali, vă oferă încă o șansă!