Directorul

Unu

Daniela

-Nu am voie să îmi văd logodnica?

-Ba da.Chiar dacă am lipsit doar două ore.spun cu un zâmbet amuzat pe buze.

-Îmi era dor de tine.îmi sărută creştetul capului,apoi fruntea,terminând cu buzele.

Nu spun nimic, doar îi zâmbesc.Până acum îi simțeam lipsa când eram despărțiți,dar acum nu.Acum ochii mei au fost ocupați să îl analizeze pe director,iar mintea era undeva pe planeta Marte.

-Eu mai am treabă,aşa că mai bine pleci.spun repede,cu speranța că mă va asculta.

-Aşa mult mă iubeşti?

-Te rog.Chiar vreau să fiu singură.Dacă vine directorul într-un control,nu vreau să ne găsească împreună în birou.Nu ştiu cât este de strict.îi explic lui Zac cât se poate de calmă.

Până acum nu mă interesa dacă ne găsea cineva,dar acum ceva în inima mea îmi spune să fiu cuminte şi să îmi trimit logodnicul acasă.

-Bine,şefa.Ştii cumva când te vei întoarce?întreabă,ridicând din sprâncene.

-Nu,dar sunt sigură că nu voi sta atât de mult.spun,frecându-mi bărbia.

Îmi sărută vârful nasului şi îmi zâmbeşte.

-Ne vedem acasă.spune,aplicându-mi un sărut pe buze şi plecând.

Îl privesc până când nu se mai află în raza mea vizuală.Oftez şi fac stânga-mprejur,pornind spre biroul meu.

Pe tot parcursul drumului nu îmi pot oprii mintea să îi compare pe Zac şi pe noul director.Doar fizic,căci nu îl cunosc pe director.Zac este mult mai musculos decât directorul,dar ceva îmi spune că şeful meu ar putea să îl pună la pământ pe Zac cu uşurință.Sunt totuşi momente în care încerc să mă conving că directorul este un bărbat strict în văzul lumii,dar odată ce este singur este un bărbat gentil.

Îmi clatin capul,în speranța că pot alunga gândurile ce îmi fac pielea de găină şi deschid uşa biroului meu.Rămân stană de piatră la priveliştea din fața ochilor mei.Directorul stă în scaunul meu,privind poza înrămată în care apar eu şi sora mea.

Îşi ridică privirea spre mine,eu reuşind să observ o licărire în ochii săi când mă priveşte.Privirea sa îmi cutreieră corpul,pielea mea înfiorăndu-se în urma privirii arzătoare a directorului.Pielea mea arde de parcă ochii lui ar putea trece prin materialul blugilor mei,prin cămaşa mea roşie.

Bruce

Cu toate că am văzut-o cu tipul ăla,mintea mea nu se poate opri din a-şi imagina cum ar fi această femeie în brațele mele.Imagini cu noi doi înfăşurați în cearşafuri îmi cutreieră mintea.

Cutreier holurile şcolii în speranța că mă pot calma.Nu ştiu de ce sunt aşa nervos că un alt bărbat a sărutat-o,dar sunt şi ştiu că eu aş fi vrut să îi simt buzele presându-se de ale mele.

În încercarea de a mă calma,observ o uşă care îmi atrage atenția.

Daniela Star-Psiholog.

Am auzit-o pe femeia aia spunându-i blondei Daniela.Ăsta o fi biroul ei?Îmi fac curaj să intru în birou.Încăperea este întunecată,aşa că mă îndrept spre geam şi dau draperiile la o parte.Mă întorc,continuând să analizez încăperea.

Pornesc cu paşi mari spre biroul gri,care este împânzit de foi,câteva cărți de psihologie şi o ramă.Mă aşez în scaun,luând rama în mâna şi analizez fotografia.Blonda zâmbeşte alături de o fată care pare mai mică cu câțiva ani.Cealaltă fată este tot blondă,însă are ochii căprui,spre deosebire de femeia care îmi provoacă imagini nu tocmai ortodoxe în minte.Blonda mea are ochii verzi.