Directorul

Trei

Bruce

Intru în apartament cu zâmbetul pe buze. M-am distrat atât de tare cu Daniela. Nu îmi vine să cred că e adepta melodiilor de la începutul anilor 2000.

Zâmbetul ei e atât de frumos. Ar trebui să zâmbească mai des. Zâmbetul ăla de copil se potriveşte perfect cu ochii ei verzi şi trupul de zeiță. Iar părul blond lăsat liber îi înconjoară fața atât de bine.

-Bună, Apolla. spun, mângâind-o pe blonda întinsă pe pat. Leneşă mică. Nici nu a venit în întâmpinarea mea.

Îşi ridică capul şi mă priveşte cum îmi dau tricoul jos şi îmi iau maioul negru pe mine. Îmi dau jos blugii şi apuc pantalonii de trening aruncați lângă Apolla.

Mă arunc în pat, deranjând-o pe blondă. Se urcă peste mine şi pufneşte spre mine. O mângâi pe cap, aşa cum îşi doreşte şi adoarme din nou. Cu o mână o mângâi pe cap, iar cu cealaltă vorbesc cu Michael. În scurt timp trebuie să ajungă şi el. Va dormi la mine un timp, până se pune pe picioare.

"Tot trebuie să te revanşezi că nu ai venit să mă iei."

"Eşti băiat mare.Te descurci tu."

"Dar tu eşti fratele mai mare.Ar trebui să îți pese."

Îmi dau ochii peste cap la cuvintele citite pe ecranul telefonului.

"Ar trebui."

Asta îl va enerva şi mă va lăsa în pace. O privesc pe Apolla care oftează obosită. Toată ziua doarme. Cum e posibil aşa ceva?

Continui să o mângâi, gândul zburând spre cealaltă blondă din bloc. Ochii mi se închid, adormind cu blonda cu ochi negri pe pieptul meu, şi blonda cu ochi verzi în minte.

*

Mişcarea bruscă a Apollei mă trezeşte. Mă ridic şi o iau pe urmele cățeluşei. În uşă îl găsesc pe Michael, mângâind-o pe Apolla cu zâmbetul pe buze.

-A dracu' blondă. Când am ajuns eu acasă m-a ignorat şi s-a culcat la loc. spun, frecându-mi scalpul.

-Cu tine e obişnuită. Pe mine nu m-a văzut de opt ani. spune frate-miu arogant.

-Mhm, spun, dându-mi ochii peste cap.

Mă întorc şi mă îndrept spre dormitor. M-a trezit din visul cu blonda mea. S-a găsit să vină în cele mei proaste momente.

-Ce drăguț din partea ta că îmi arăți unde să dorm.

-Uşa neagră, spun morocănos şi îmi trântesc perna peste cap.

-Merci, spune la fel de morocănos.

Flutur din mână şi aud uşa cum se închide. Îmi închid ochii, sperând că îmi voi recăpăta visul.

Daniela

-Nu mă ignora, Daniela! Cine e bărbatul acela?! strigă Zac când trec pe lângă el şi aleg să nu-i răspund. De o oră, tot ce facem e să ne certăm. Ei bine, el se ceartă, eu doar îi ascult țipetele.

Mă prinde de braț, întorcându-mă cu fața spre el. Mă priveşte furios şi neîncrezător. Îmi dă drumul la braț, şi îşi ridică mână. Nu realizez ce vrea să facă până nu o face. Palma lui se lipeşte de obrazul meu cu putere. Îmi întoarce capul, ochii mei sunt larg deschişi. Uimirea de pe fața mea nu este nici pe de parte la fel de puternică ca suferința din inima mea şi nervii din vene.

Îmi întorc privirea spre el, încercând să îmi opresc lacrimile să curgă pe obrajii mei.

-Mie nu îmi întorci spatele când vorbesc cu tine!