Directorul

Doisprezece

—Îmi amintesc că de Halloween se costumau mereu în Batman şi Robin, chicoteşte Eleonora.

—Aş fi vrut să îi văd, îi spun amuzată.

Deşi acum sunt mai relaxată cu Eleonora în preajma mea, speram să spună că are treabă şi să plece, dar în schimb stă aici de o oră şi îmi povesteşte despre ceea ce făceau Bruce şi Michael în copilărie. Trebuie să ajung la Bruce.

—Îmi pare rău că fac asta, dar trebuie să rezolv nişte treburi. Revin imediat, îi spun şi mă ridic de pe scaun.

Ies pe uşă şi cu paşi mari mă îndrept spre biroul directorului. Inima îmi bate cu putere şi fiecare instinct îmi spune să mă întorc cu coada între picioare, dar nu am de gând să fac asta. Acum mult timp era să îl pierd pe Zac în fața altei fete. Nu voi risca să îl pierd pe Bruce.

-Hei, Gianina, directorul are pe cineva? o întreb pe secreteră după ce intru în secretariat.

Femeia dă negativ din cap şi îmi zâmbeşte ca de obicei. Îi mulțumesc şi bat uşor la uşă. O deschid când aud un "intră" şi încerc să îmi stăpânesc emoțiile care îmi fac mâinile să tremure pe cleanța uşii.

Nu mă priveşte, are nasul în nişte foi şi trece cu pixul peste ele. E atât de frumos. Şi e, într-un fel, adorabil când e aşa serios. Acum că ştiu ce făcea când era mic de la Eleonora, îmi este greu să îl văd ca pe bărbatul ce a ajuns astăzi.

Îşi ridică privirea din foaie în timp ce eu stau ca o stană de piatră în fața lui. Ochii lui îmi trimit fiori prin tot corpul, dar înghit în sec şi mă apropii de el.

—Daniela, eşti bine?

Dacă nu aş avea atâtea emoții, aş zâmbi la îngrijorarea de tonul lui. Se ridică în picioare şi se apropie şi el de mine.

Stăm față în față, fără să scoatem vreun cuvânt. Singurele sunete din încăpere sunt respirațiile noastre şi bătăile inimii mele care mai are un pic şi îmi rupe coastele.

—A-am înțeles că eşti îndrăgostit. Ş-şi e-eu sunt, încep să mă bâlbâi.

—Daniela...

—Te rog, lasă-mă să termin că altfel mi se duce tot curajul, îi spun cu vocea tremurăndă.

Tace din gură şi un mic zâmbet îi încolțeşte când încep din nou să vorbesc.

—Nu ştiu cine e femeia asta de care eşti îndrăgostit, dar ştiu că eu nu pot să mă prefac că nu simt nimic, îi spun dintr-o suflare.

Îl privesc în ochi şi nu ştiu ce să fac. Să aştept să spună ceva, sau să fac direct ce mi-am propus să fac.

Deschide gura să vorbească, iar panica pune instant stăpânire pe mine. Şi totodată, un val de curaj îmi loveşte corpul, aşa că înainte să spună ceva îi sar în brațe şi îmi lipesc buzele de ale lui.

O explozie de emoții îmi iese din corp sub forma unui micuț icnet ce îmi este absorbit de către Bruce. Talia îmi este blocată în cuşca brațelor bărbatului ce îmi face inima să bată ca nebuna. O cuşcă în care aş rămâne cu mare drag. Îmi cere permisiunea să intre în lăcaşul gurii mele, şi eu îi permit cu ardoare. Limba lui explorează fiecare colțişor al gurii mele, ca mai apoi să facă un dans grațios cu limba mea.

Mă ridică de la sol şi întrerupe sărutul, respirația lui mentolată lovindu-mă în față.

—Tu eşti, spune sacadat.

Inima mi se opreşte pentru o secundă. Eu sunt? Eu sunt femeia de care e îndrăgostit? Eu?

Îl privesc atentă şi sinceritatea din ochii lui mă convinge. Un zâmbet larg se aşterne pe fața mea şi îl sărut din nou. Mă strânge mai tare în brațe, adâncind sărutul.

O bătaie în uşă ne întrerupe momentul, dar nu mă deranjează. Sunt atât de fericită. Mă dau jos de pe birou cu un zâmbet larg pe față.

—Aşteaptă-mă la maşină, îmi şopteşte şi îmi sărută vârful capului.

Aprob şi mă îndepărtez de el, însă mă trage înapoi şi mă sărută din nou.

—Habar n-ai de când aştept să fac asta, îmi spune şi eu doar aprob, înghițind în sec.

—Habar n-ai de când aştept să faci asta, spun parcă sugrumată.

Rânjeşte şi îmi dă drumul. Ies din birou şi mă îndrept spre al meu. Intru ca o furtună şi oftez cu un zâmbet larg pe față. Nu mai e nimeni aici, aşa ca imi permit să mă arunc pe canapeaua din stânga mea.

Stând aşa, cu privirea în tavan, îmi amintesc de Sarah. Îmi plimb privirea prin încăpere după geantă şi când o găsesc o iau repede şi îmi caut telefonul.

—Luke! țip când răspunde.

—Nu chiar. Stai aşa, o voce necunoscută mă întâmpină.Trebuie să fie Noah.

—Alo?

—Luke! țip din nou.

—Ce-ai nebuno?!

—Trebuie să o iei pe Sarah de la şcoală azi. Te rog!

—Ce e aşa de important de nu o poți duce acasă?

—Bruce.

Şi cu asta am spus tot. Luke oftează şi mă asigură că o va lua el de la şcoală. Îi multumesc de cel puțin cinci ori şi apoi închid.

*

Ies din clădire şi mă îndrept spre maşina lui Bruce. Mă sprijin de ea şi aştept. Nu ştiu ce are de gând, dar nu mai pot de emoții. Privesc în jurul meu şi oftez. Toți copii au plecat, pe Sarah a luat-o Luke acum o oră, iar majoritatea profesorilor au plecat.

—Gata?

Întrebarea lui Bruce nu mă ia prin surprindere precum sărutul pe care mi-l oferă. Ar trebui să mă obişnuiesc cu asta?

Aprob cu un mic zâmbet şi îmi face semn să ne urcăm în maşină. Odată urcat la volan, Bruce porneşte maşina şi muzica, ieşind din parcarea şcolii.

—Michael Jackson. Îmi place cum gândeşti, chicotesc spre el.

Dă muzica mai tare şi începe să cânte şi el.

—The way you make me feel/ You really turn me on! Chicotesc şi încep să cânt şi eu.

—You knock me off of my feet/ My lonely days are gone!

Începem să râdem, dar continuăm să cântăm fiecare melodie de la Michael Jackson.

După un drum patru ore, în care Bruce a accelerat ca un nebun, ajungem în mijlocul unui câmp plin de flori. Nu ştiu ce specii sunt, dar sunt minunate. Bruce mă prinde de talie şi mă urcă pe capota maşinii. Se pune lângă mine şi mă ia de mână.

—Pot să consideri asta prima noastră întâlnire, îmi şopteşte în ureche şi îmi sărută tâmplă.

—E perfect, spun încet cu ochii asupra apusului, apoi îl privesc în ochi.

Îmi zâmbeşte cald şi îmi mângâie uşor obrazul. Mă aduce mai aproape de el şi îşi lipeşte buzele rozalii de ale mele. Îmi încolăcesc mâinile în jurul gâtului său, iar el mă ridică şi mă aşează deasupra lui. Mă aduce atât de aproape de el, că sunt sigură că inimile noastre s-ar atinge dacă nu ar fi oprite de piepturile noastre.

Ne despărțim din sărut şi ne privim pentru câteva momente. Îmi sărută nasul şi chicotesc datorită acestui gest jucăuş.

Stăm aşa, unul în brațele celuilalt, ascultând bătăile inimilor noastre.