Directorul

Şapte

                             Bruce

Buzele ei sunt atât de moi şi de perfecte. Acest sărut este primul nostru sărut şi este perfect. Corpul ei se potriveşte perfect în brațele mele, iar buzele nici nu mai spun.

Ne desprindem din sărut şi ne privim unul altuia buzele. Buzele ei sunt acum umflate şi perfecte, nu uscate şi lipsite de culoare.

Se întinde după un al doilea sărut pe care i-l dau numaidecât. De data asta limba mea pătrunde în gura ei şi inspectează fiecare coltişor.

Se desprinde din nou de mine, mă priveşte în ochi apoi se îmbujorează. Îmi dă drumul şi pleacă din brațele mele, lăsând în urmă o răceală dezamăgitoare. Fuge, şchiopătând spre maşina ei şi se urcă în secunda în care mă priveşte din nou în ochi. Oh nu, domnişoară Star, nu pleci fără să spui măcar un cuvânt.

Alerg spre geamul şoferului şi bat în el, aplecându-mă la nivelul ei. Geamul se deschide, ochii verzi în care nu pot citi absolut nimic în momentul ăsta şi obrajii stacojii mă fac să mă râzgândesc. Îi zâmbesc Danielei, fără să îi părăsesc ochii perfecți.

-Condu cu grijă. spun şi o las să plece.

Tocmai am avut cel mai perfect sărut cu Daniela Star; femeia care mi-a stârnit interesul din prima clipă, iar acum mi-a dat lumea peste cap.

Sărutul ăla mi-a făcut inima să explodeze într-o mie de sentimente. Sentimente pe care nu ştiam că le pot avea.

După sărutul ăla ştiu sigur că Daniela va fi a mea. Nu ştiu cum o voi scoate la capăt, dar femeia aia va fi numai şi numai a mea.

                                  Daniela

Mă joc cu furculița prin mancare în timp ce gandul îmi este tot la sărutul dintre mine și Bruce. Încă nu îmi vine să cred ce prostie am făcut. Cum voi putea să merg la muncă acum? Cum voi putea da ochii cu el?

-Ela? vocea mamei mă aduce la realitate.

-Da?

-Ești bine, scumpa mea?

-Da, mamă, sunt bine, îi spun şi îi arunc un mic zâmbet.

-Cum a fost discuția cu Zac? Bob şi Olivia nu au vrut să îmi spună, spune şi le aruncă celor doi o privire urâtă.

-Nu a fost deloc o discuție. Mi-am luat lucrurile şi-am plecat, încerc eu să scap de subiectul ăsta cât mai repede.

-Nu ați vorbit deloc? Dar voi doi vă iubiți, scum-

-Nu ne iubim. Nici nu sunt sigură dacă ne-am iubit vreodată, i-o tai mamei.

Mulțumesc pentru masă şi mă ridic, spălându-mi farfuria şi mergând în cameră fără să scot un cuvânt. Mă arunc pe pat şi oftez din fundul plămânilor.

Arunc privirea prin camera care a rămas la fel. Mobilierul este exact acolo unde a fost şi acum opt ani când m-am mutat. Singura diferență sunt pereții, care din crem au devenit mov.

Când mă gândesc că va trebui să sun la familia Chatem să le spun că am nevoie de apartament, mă ia cu dureri de cap. Le voi da înapoi chiria pe ultimele două luni şi îi voi ajuta să îşi găsească un nou apartament.

Atenția mi se îndreaptă spre țipetele care devin din ce în ce mai puternice. Mă ridic din pat şi ies din cameră,curioasă.

-Vreau doar să vorbesc cu ea! țipătul lui Zac îmi inundă urechile. Mă opresc înainte să intru în raza vizuală a cuiva.