Directorul

Paisprezece

Bruce

Prind mâna Danielei într-a mea, primind un zâmbet cald de la blonda cu ochi verzi şi un sărut dulce. Oricât de emoționat am fost înainte, pot să spun că m-am mai relaxat. Tatăl ei pare că mă place îndeajuns de mult încât să glumim, dar mama ei e încă distantă. M-a întrebat doar unde lucrez şi câți ani am, nimic mai mult. Nu o învinuiesc, totuşi. După realția ei cu Zac, nu sunt mirat că nu mă crede îndeajuns de bun pentru fiica ei, dar îi voi dovedi într-un fel sau altul că eu nu sunt la fel ca şi nerodul ăla de Zac care nu a ştiut să o prețuiască pe Daniela.

-Acum că ați mâncat şi stați jos, trebuie să vă spun ceva.

O privim toți pe Olivia care ridicată în picioare şi îi zâmbeşte Danielei.

-Mi-am găsit un apartament, spune cu un zâmbet larg pe față.

Daniela se ridică şi o îmbrățişează pe sora ei mai mică printre râsete şi felicitări. Tatăl ei o felicită şi o îmbrățişează la rândul lui, dar soția lui îi priveşte uimită. Un zâmbet forțat se aşterne pe fața ei, se ridică şi pleacă

—Poate ar fi mai bine să încheiem aici, intervine tatăl Danielei.

—Poate că ar fi cel mai bine, spune şi Daniela.

Mă ridic şi pornesc cu ea de mână spre ieşire.

—Cred că e mai bine să rămâi aici.

Privirea ei neîncrezătoare mă determină să îi sărut uşor fruntea.

—Cred că mama ta s-ar simți mai bine dacă ai sta aici.

Deşi îmi doresc să o duc la mine şi să îmi petrec toată noaptea alături de ea; pentru că rochița neagră pe care o poartă mă omoară; ştiu că ar fi mai bine să rămână cu familia ei în seara asta. Ştiu că mamei ei îi este greu să îşi vadă fetele crescând. Mama nu a mai vorbit cu mine şi Michael o săptămănă când s-a mutat fiecare la apartamentul lui.

—Eşti sigur?

Îi cuprind buzele dulci într-un sărut şi îi apropii trupul de al meu până la refuz. Se ascunde în brațele mele cu un oftat, mirosul ei de lămâie inundându-mi nările.

—Du-te să o susții pe Olivia, îi spun şi o sărut pe frunte.

Îmi zâmbeşte şi intră în casă. Mă îndrept spre maşină şi urc, privind încă o dată spre casa albă. Aici şi-a petrecut copilăria; momentele frumoase şi cele rele. Aici are amintiri despre tatăl ei biologic, bețivul care nu ştia să prețuiască familia care l-a acceptat, iar acum bărbatul pe care îl numeşte cu zâmbetul pe buze "tată". A avut o copilărie grea şi aş vrea să schimb  asta sau să o fac să uite de momentele grele, dar nu pot.

Parchez în fața blocului şi oftez. M-am întâlnit de trei ori cu Zac şi de două ori şi-a lovit umărul de al meu, iar eu simt că înnebunesc. Nu pot să îl bat, pentru că şiu că ar fugi la Daniela să îi spună, dar dacă nu îl bat o să imi pierd mințile. Vrea să mă provoace atât de tare, şi nu ştiu cum de nu am clacat încă.

Urc scările până la etajul trei, mulțumindu-i lui Dumnezeu că între mine şi idiotul ăla sunt două etaje.

Apolla vine în întâmpinarea mea, dar când vede că singur se îndreaptă spre bucătărie. În ultima săptămână Apolla a fost atât de fericită să o vadă pe Daniela, şi viceversa. Mă bucur că blondele mele se îndrăgesc una pe alta.

—Ai venit în sfârşit! şatena îmi sare în brațe.

—Mă mir că eşti încă aici. Vii pe nepusă masă, pleci la fel, îi spun privind-o.