Aripa neagra

Intuneric

Era noapte, parul meu zbura in toate partile, datorita brizei ..
Eram aproape de casa ceea ce nu prea ma incanta prea tare. Mergem incet, foarte incet as putea spune, ce faceam eu acum era doar sa prelungesc inevitabilul. Pana la urma voi ajunge acasa ceea ce nu vroiam. Vroiam sa rămân undeva, oriunde , dar nu aproape de casa.

Vantul începea sa bata cu putere. In spatele meu începea sa se auda o maşină, farurile bătând cu putere spre mine, m-am dat la o parte din calea masini, care mergea cu viteza mare.

Ajunsa in curtea respectiva care apartine părinţilor mei, am lasat sa scape din gatul meu un oftat grav. Pana la urma am ajuns.

Din spatele meu se auzeau pasi, ceea ce ma facut sa imi încordez toti muşchii pe care ii deţineam. Ochii mei au cazut pe toporul cu care tata tăia lemnele.. Nu am mai stat pe ganduri, m-am aplecat repede spre topor, l-am luat de jos, urmând apoi sa încleştez mainile pe el. M-am întors repede spre ce era in spatele meu , si nu am mai ezitat, am lovit cu atâta ura, lucrul care cu cateva secunde era im spatele meu.

Acesta scoţând un sunet înfundat, căzând pe jos.. Scocul prin care am trecut ma facut sa îngheţ pe loc , ce am facut ?

Am luat viata unui om! I-am distrus Sansa la viata, universul lui acum este distrus si asta numai din vina mea , planetele nu o sa mai orbiteze in jurul lui, am distrus sansa de a mai respira de a mai se bucura de viata, acum ochii lui deschişi, nu se vor mai putea uita la soare cum răsare, sau la luna , sau la stele, nu va mai putea face asta si asta doar din vina mea, eu i-am distrus sansa asta.

Acum mâinile mele sunt patate de sangele lui. Am cazut in genunchi langa el, lacrimile mele urmând sa imi acopere obrajii fierbinţi.

M-am îmbărbătat ai m-am ridicat in picioare, am inceput sa trag de corpul aflat acum la picioarele mele. Stiam cine e, am stiut de la inceput, dar nu aveam in plan sa fac asa ceva, dar ceva din mine a acţionat cand parfumul lui, sa făcut simtit..

Nu stiu ce e cu mine eu nu sunt asa. Sunt o ciudat, dar asta e nu am de gând sa fac ceva. Nu am ce face, faptul este consumat , iar eu nu am cum sa dau înapoi.. Trag corpul mai teparte pana ajung mai departe de casa, ce voi face acum?

Sunt încă tânără, sunt prea tanara sa fiu închisă ..

Am lasat corpul pe jos , pentru ca am obosit sa mai tot il car...

Deodata ceva cade din cer, nu ceva si cineva, o fiinta, cu aripi. Doar aripile se vedeau. Ce este asta?

Aceasta fiinţă avea niste aripi mari, maiestuoase si roşi, dar nu acel tosu imbacsit, avea aceea nuanţă cu sângele, închis si trandafiriu.

Fiinţă sin faţă mea avea trăsăturile unui om, adica asa se parea, era între mine si corpul pe care tocmai l-am lasat jos, puteam sa vad doar aripile, picioarele si capul.

Sa napustit asupra corpului de pe jos, nu se putea vedea clar ce face, dar capul lui era in jos de parca încerca sa ii simtă bătăile inimi, sa vada daca inca traieste, sau orice speranţa cat de mica ar fii in el sa trăiască.

Statea in genunchi in faţă corpului , nu se putea vedea mare lucru din ce face , datorită aripilor sale roşi.

Bunaaaa sper ca va plăcut prima. M-ar bucura foarte tare sa va stiu părerile!!!