Aripa neagra

Incredere

Si in acel moment usa se deschide cu un sunt , care iti zgaria crierul,  stiti sunetul de unchi pe tabla sau orice sunet asemănător?  Ei bine acesr sunet imi zgarie mie acum urechile.

Matahala care a tras in noi,  acum se afla in fata usi,  avand in mana o tava.  Pe acea tava se putea observa un păhar cu un lichid alb,  cred ca lapte si o pâine.

O lasa jos si se apropie de mine,  ma apuca de par si ma trage in sus. 

"Auu". Spun,  si cred ca am scăpat si o lacrima de durere,  Alexander impreuna cu lupul au inceput sa marie puternic. 

"Daca ii faci ceva,  jur ca te omor! "  spune Alexander destul de nervos , printre dinti.

"Usor viteazule". Zice matahala asta ai incepe sa rada. Ma apuca de brat si imi taie legatura,  apoi ma arunca din nou pe jos,  impactul a fost unul dureros,  dar mi-am muşcat buza in speranta sa nu tip sau mai stiu eu aa plang.

Dupa ce ma aruncat se mai aude usa o dată  , ma ridic in picioare ai iau tava de jos,  ma pozitionez undeva intre cele doua besti si ma asez turceste pe jos. 

"Tu mananci? "  ma uit la Alexander si astept un răspuns.

"Nu,  eu nu am nevoie de mancare,  mancatul la mine e optional"
Spune in timp ce se misca,  dar imediat a scrasnit din dinti,  cred ca sfoara aia il cam doare.

"Dar el? "  intreb in timp ce ma uitam la lup,  numai de mâncare nu cred ca are el chef acum, cand spinul ala inca este in lăbuţa lui.

"El ar prefera mai degraba o cina ca si tine,  decat o felie de pâine "

Spune aproape dezgustat.. Las taca jos si ma apropi de lup,  din nou,  la acelaşi distisanta.

"Ce vrei sa faci? " spune Alexander nervos si confuz in acelasi timp.

"Are un spin il lăbuţa... " dupa o pauza lunga , in care eu ma uitam la lup el la mine si Alexander la noi.

"El înţelege ce spunem noi? " Imediat ce scot porcaria asta pe buze imi dau seama cat de nasol a sunat .
Dar răspunsul lui Alexander a surprins total.

"Da Angela de intelege,  el este un om ca si noi,  doar ca el ca si ine este supranatural,  adică cu alte cuvinte el este un varcolac"

Spune si isi da ochii peste cap,  de parca e a 10 oara cand imi spune asa si eu nu inteleg.

Dar nu apuc sa mai zic ceva ca Alexander mi-o ia inainte.

"Cred ca nu se poate transforma din cauza spinului,  ei se vindeca mai repede in forma de varcolac,  şi nu cred ca l-ar avantaja daca s-ar transforma in om,  si spinul ar fi in piciorul lui "

Spune cu un zambet malefic pe buze.  Ce om de ce s-ar bucura de răul alcuiva?  Ce satisfacţie ii aduce asta? 

Numai de oamneni psihopati am parte,  doamneee. 

Imi indrept privirea spre varcolac , cum a spus el ca se numeste el,  si incerc sa ma apropi de el mai mult.

"Sa sti cca sunt 99% sanse sa te scot din dinti lui peste cateva minute"

Spune si varcolacul incepe sa maraie spre el,  eu dandu-ma in spate,  pentru ca mârâitul lui ma cam speriat.

Se uita la mine urat si oftează cred.  Nu stiam ca animalele pot ofta.  Ei pana la urma măcar mor,  făcând o fapta buna 

I-au labuta vârcolacului in mana mea si incerc sa scot spinul ala,  dar afurisit de spin ca eu ma chinuiam de imi ieseau moe bratele,  si varcolacul urla de mai avea umpic si spargea incaperea.  Dar mare mi-a fost mirarea ca nici macar nu sa intors pana acum la mine,  chiar daca avea ocazia sa ma ma mănânce  .

Ok ignor acest gând si imi pun toata puterea de data asta,  ceea ce ma făcut sa ma rostogolesc pe spate  , avand bineînţeles spinul in mana,  si vreau sa zic ca nu era mic deloc , adica avea marimea degetului meu mare,  la vederea lui m-am cutremurat.. 

Varcolacul mai scoate un urlet apoi se aseaza cu botul pe lăbuţele din fata,  si se uita la mine cu niste ochişori care cred ca vroiau sa spuna multumesc..

Alexander se uita la scena din fata lui uimit.  Ma ridic in picioare ma uit la el si imi dau parul pe spate,  acesta dadu-si ochii peste cap din nou. I'au tava de mancare si ma uit la varcolax care acum se uita la mine bland. 

"Vrei? "
Intreb in timp ce ma uitam la el,  acesta da din capul lui mare in semn ca nu.  Ok deci am inebunit  , am inceput sa vorbesc cu animalele,  ce urmeaza acum sa vorbesc si cu pereti?  Sau cu becul? 

In fine rup o bucată de pâine si o duc la gura,. Doar nu ma aşteptăm sa fie proaspătă,  pai cred ca am sa o folosesc ca arma impotriva acelor matahale,  sunt sigură ca am sa le sparg capetele cu painea asta. 

Dupa ce termin jumatatea se paine care era,  duc paharul de lapte la gura,  acesta lasand un gust foarte oribil pe limba si pe gatul meu. Dar nu am mai facut mofturi si l-am dat pe tot pe gat.  Împing tava mai incolo si ma rezem de perete,  așteptând,  ziua de Maine cred. 

De afara se auzeau niste zgomote urate,  si pana lanurma usa sa deschis,  urmând acel sunet oribil. Iar pe ea a intrat Damon nervos cu ochii Rosi,  sincer in momentul asta cred ca as vrea sa ma afund in peretele astat.  Aruncă la picioarele mele un cutitas si pleaca din camera. 

Eu ma uit nedumerita la acel cutitas,  si dupa imi dau seama pentru ce sa il folosesc,  si ma indrept spre Alexander,  acesta se da in spate pentru a putea sa ii rup aceea legatura,  apoi ma uit spre vârcolac,  dar in locul lui acum este un baiat cu pieptul gol,  doar cu o pereche de blugi si bocanci. 

Din bocancul drept se putea observa ca curge sange,  sa uitat la mine cu sub înţeles iar eu m-am apropiat de el.

"Nici sa nu te gandesti"

Ma uit nervoasa spre Alexander

"Ba am sa îndrăznesc,  daca nu iti convine poti sa pleci! "

Ofteaza , vine la mine si imi ia cutitasul din mana ii taie legatura doar dintr-o mişcare si il elibereaza.

Arumca cutitasul pe jos si se duce spre usa,  eu i-au cutitasul de jos si il inchid,  ok deci era mai mult briceag , dar imi place cum suna cutitas .

Ma duc spre băiatul cu pieptul gol si il ajut sa se ridice.  Acesta schiopata,  dar incercam sa il sustin cat ma tineau puterile. 
-------
Inca unul.  As vrea sa stiu si eu parerea voastra.