Aripa neagra

Verbina

Si in acel moment sunetul format de mecanism , sa auzit mult ai tare de data asta, eu si cu Alexander ne îndreptăm privirea in sus catre plasa ce-a mare, care acum nu mai era stabila si se apropia tot mai tare de noi.

La atingerea plasei cu corpurile noastre, Alexander a început sa urle cat il tin plamani, eu care mai aveam un pic si cred ca urlam si eu de durere de urechi, mi-am dus îmediat mainile la urechi.

Acesta urla de durere , si puteam observa cum in locurile in care plasa atingea corpul lui Alexander aceasta se inrosea, dabia acum am observat ca avea doar un tricou pe el , ceea ce ma facut pe mine sa simt frigul in locul lui. Baiatul asta e nebun?

Adica da era un pic cald afara dar iarna e dabia pe sfârşit , nu-i sezonul de tricouri. Pana la urma sa oprit din strigat si urlat si a cazut pe jos, pe fata lui se putea observa clar transpiraţia eu ma uitam la el confuza de-a dreptul. Ce doamne iartama are plasa asta de la ranit chiar asa tare.

"E verbina" spune printre dinti, care acum ii acea inclestati de durere, dabia putea vorbi, mai mult cuvintele au iesit ca un mârâit.

Atunci nu stiu ce mama naibi ma apucat si am îndreptat plasa de pielea lui, asezandu-ma pe spatele lui in asa fel incat sa nu mai atinga plasa corpul sau, el se uita convuz la mine, sinceră sa fiu avea o fata, de parca tocmai a vazut o stafie in fata ochiilor.

"De ce ai facut asta? "

Ma întreba el confuz, si pot sa observ ca nu mai avea dinti inclestati, ceea ce imi dovedeşte ca nu il mai doare, ma mulţumeşte într-un fel, ca am facut si eu un lucru bun pentru el, adica pana la urma se afla aici doar din cauza mea.

"P-pai te durea "

Spun si imi ascund fata in tricoul sau, pun pariu ca acum eram Rosie la fata, sau chiar poate puteam inlocuii homarii...

"Mulţumesc "

Spune si incearca sa se miste , dar prin aceasta incercare sa atins de plasa, urmand din nou un mic strigat.

"Nu te mai misca,". Spun nervoasa, din cauza ca daca mai are de gând sa mai tipe, urle, strige încă o data, sigur, foarte singur am sa rămân fara preţioasele mele urechi.

Nu mai spune nimic. Cred ca stateam acolo de ceva timp pentru ca, din partea dreaptă se auzea sforaituri puternice.

Un sunet ne-a atras mie si lui Alexander atentia, sunetul venea chiar din fata noastra, sunetul de zapada sfărâmată sub niste bocanci mari, ridicăm privirea in sus si dam peste doua 5 matahale mari. Aveau dimensiunea unor urşi mari, oare ce mananca oamenii astia frate, de arata ca o casa.

"Mai mai mai ce avem noi aici"

Spune o matahala cu un glas batjocoritor, apoi începând sa rada ca prostul la noi.

Din partea dreaptă se auzea un marait slab, dar cu toate astea destul de amplificat, Alexander scoate si el un marait, preuna cu colţi lui mari, la vederea lor m-am speriat unpic, si cred ca Alexander a observat asta pentru ca imediat ce am inceput sa tremuri, si-a retras colti.

O matahala scoate un obiect din spatele lui, ceva asemănător unui pistol , defapt daca ma uit mai atent chiar arata a pistol, si in acel moment il îndreaptă spre lup, urmand Dou focuri.

Apoi indreapta arma spre noi , napustind doua focuri spre Alexander, apoi unul spre mine. O intepatura puternica in brat incepe sa isi Faca efectul, apoi totul in jurul meu se incetoseaza, lăsând negrul sa imi cuprindă ochii.

----

Un urlet zgomotos se aude de undeva de langa mine, dar somnul care l-am avut parca nu vrea sa imi de-a drumul, am incercat sa ignor acel sunet asurzitor, dar imi era imposibil, sunetul era mult prea tare. Incerc sa descid ochii , dar datorită faptului ca nu sunt obişnuiţi cu lumina ii inchid la loc, incer pentru a doua oara sa ii deschid, iar de data asta am noroc pentru ca sau acomodat la lumina. Eram intr-o incapere mare as putea spune, facuta cred ca din beton, erau patru pereţi fara nimic pe ei, inafara de usa.

Nu era nimic prin camera decat noi 3 , niciun pat niciun dulăpior nimic. Eram doar noi 3 , ba întrebaţi care noi trei? Ei bine eu Alexander si lupisorul din padure.

Urletul care ma trezit, venea de la pupisor care nu stiu de ce , dar cred ca il supara ceva, logic ca il supara ceva. Acele matahale cred ca ne-au cules din padure si ne-au adus aici. Ce mai oameni, pana la urma nu am facut nimic, de ce trebuie sa ne inchida ca pe niste caini, adica mna pe lupisor ar trebui. Dar eu si cu Alexander nu cred ca am mancat pe cineva, cel puţin eu, nu pot sa bag mana in foc si pentru Alexander. Ma uit mai bine la lupisor si observ ca este legat de doua picioare , si legatura era cumva si ea legata de perete,picioarele din fata mai exact, si legătură care o avea era exact ca ceea care, mi-a zis Alexander ca e verbina, sau cum naiba so numi ea. Nu prea am dat importanta. Imi indrept privirea si pe Alexander si observ ca el încă doarme, este asezat intr-o rana , dar se putea observa ca si el, are aceeaşi legătură ca si lupisorul, care de asemenea si a lui era legata de perete. Ei stateau pe un perete, adica mna , nu suspendaţi, erau amandoi pusi pe un perete, e lasa ca va dati voi seama , iar eu eram tocmai pe peretele paralel. Incerc sa ma ridic in picioare si observ ca eu nu am acea legatura dim verbine, si nu sunt legata de perete.. Incer sa fac un pas, dar imediat ma trezesc pe jos, picioarele mele erau amortite, si cred ca nu mi-am dat seama cand m-am ridicat, ma duc catre Alexamder, acesta dormea ca un purcelus dragalas. Off ce frumoşi si draguti sunt baieti cand dorm si nu vorbesc. Un zâmbet mi-a aparut pe buze , la gandul asta. Lupul din nou urla, se uita la mine, iar apoi isi apleacă capul spre lăbuţa dreapta, din spate, ma uit mai atent si observ un spim , detul de marisor in labuta. Doar nu crede ca o sa ii scot eu ala din labuta, adica as putea dar dupaia parca ma vad sfasiata, astia oare nu putea sa ii puna ceva la bot ca sa il tina inchis? In fine imi fac curaj si a apropi de lupisor, cred ca se vedea de la o posta ca tremurăm, dabia puteam merge dim cauza frici.. Ma apropi de el, dar nu foarte mult, ma asez in genunchi undeva unde cred eu ca nu poate ajunge la mine, intind mana spre lup .

"Nici sa nu te gandesti". Spune Alexander nervos, in timp ce se ridica in fund, se uita la mine cu ochii intredeschisi, buimac din cauza somnului poate.

Si in acel moment...
--------------
Inca unullll yeyyyy