Plecarea

144 12 7
                                    


    ,,Poate sunt încă un copil în ochii adulților , dar simt cum maturizarea, trece prin venele unei adolescente de 18 ani , care se ridica în fața greutăților și sare-n luptă ."

    Multe întrebări, fără niciun răspuns , multe vocii, dar un singur urlet . Pun mâna pe rucsac, și cobor scările călcând apăsat . Apuc cleanță și dau, să ies , dar un țipăt se auzise din bucătărie .

- Unde crezi , pleci ? îmi zise aceea voce. 
O ignor și o pun un picior în afara casei , dar sunt trasă înapoi . Nu o puteam privi în ochi, îmi era prea silă .

- Bob , fiica ta vrea plece ? spuse așa zisa mamă .

    O priveam cu indiferenta , auzeam pașii, apăsați ai tatălui meu care se apropia cu furie de mine .

- Și unde vrei pleci, vrei ajungi prostituată ? Termină dracu , cu prostiile astea , tu nu pleci nicăieri . Așa , carate în cameră ta ! îmi spuse bărbatul furios , fumundu-și țigară .

- Să vă ia dracu' ! spun privindu-i cu ura pe cei doi .

    Simțind o lovitură pe obrazul stâng . Era palma mamei , care își lăsase amprenta pe obrazul meu . O priveam cu dispreț și ură , aleg să nu spun nimic și ies pe ușă .

- Dacă pleci , acasă nu mai ai ce cauta ! îmi spuse glasul bărbatului , trântind ușă .

   Încercam să nu las , valul de lacrimi să explodeze, datorită palmi primite . Simțeam, briza seri și întunericul, pune stăpânire pe tot . Dar nu puteam opri , în mijlocul păduri. Îmi amintisem de o gară, care se afla la 3 km distanță . După jumatate de ora de mers, și alergat îmi puteam odihni picioarele . Îmi arunc rucsacul , pe o banca și mă întind pe aceasta . Pleopele mele erau din ce în ce mai grele, dar aud un zgomot , pun mâna pe o creangă ruptă și mă îndrept spre tufișul de unde venise zgomotul  .  Rugându-ma sa nu fie vreun bețiv .

- Ieși ! Stiu ești acolo . Ieși ,dracului ! spun nervoasă ținând strâns creanga în mâna .

      Încremenesc de spaimă când aud un râs isteric care îmi dădu fioruri în tot corpul.Văzând cum ieșise o puștoaică, dau să mă apropii de ea, văzând-o plângând, ii acopăr umărul cu mâna, brusc își întoarce fața spre mine spunându-mi:

- Fugi , e lângă tine ! îmi spune aceasta răzând și luand-o in fugă spre șinele de tren,dispărând în ceață.

Privesc în jurul meu, tresărind....

Buna !

Unde esti ? [ În curs de scriere]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum