Unde esti ? [ În curs de scriere]

Crezi că scapi, fugind ?

   Privesc în jurul meu, tresărind din cauza sirenei creata de trenul care trecuse cu viteză.Un fior își face prezența pe șina spinării mele . Mă întorc pe mică bancă și îmi pun capul pe rucsacul meu, inca nu puteam sa îmi scot din minte imaginea de mai devreme. Cum de șoferul trenului nu a vazut-o ? Insa într-o fracțiune de secunda pleoapele imi devin grele si sirul gândurilor mele se rupe.

    Mă aflam pe sinele de tren ,priveam în jurul meu, întuneric . O lumina mă lovește, căzând la pământ . Eram înconjurată de flăcări .Auzeam un strigăt cunoscut, era vocea mamei mele încercând să îmi spună ceva , cu greu descifrez acele vorbe care erau: ,, Fata mea ! Vino acasă ! AJUTOR ". Cu un țipăt la final . Alerg în toate părțile, dar nimic.

    Mă trezesc în fund privind lumina zilei, însă văd că postașul venise să aducă ziarele, nu înțelegeam de ce, din cate știam, gara nu mai era folosită. Încercam sa îmi fac curaj sa cer un ziar, dar nu părea în apele lui, dar intr-un final îmi fac curaj si ii adresez intrebarea.

- Buna dimineața! Nu vă supărați, îmi puteți da un ziar ?, spun eu cu jumătate de gură.

    Se întoarce doar cu jumătate de față spre mine si îmi întinde ziarul, ii mulțumesc politicoasă, insa un fior groaznic își face prezența, se îndreaptă cu totul spre mine, ii puteam vedea cealaltă jumătate din chip desfigurată, avea un rânjet pana la urechi. Pun mana pe rucsac si dau sa plec.

- Crezi că scapi, fugind ? Te va găsii oriunde, spune răzând isteric și intrând în gară.

    Încep să fug cât mai departe posibil. Cine dracu' să mă găsească ? Cine dracu' era acest individ ? Inca ma gândesc daca am făcut bine plecând de acasă ? Visul ? Ce naiba ar punea sa însemna ? Nici nu mai contează, îmi aminteam ca luasem ziarul, o amețeală si un val de lacrimii ma năvălise. ,, Două victime găsite decedate, cauza morții: necunoscuta". Picioarele au început sa mi se înmoaie, dar conștienta ca nu îi pot aduce înapoi, așa că acesta era un semn de la viata. Îmi șterg lacrimile și pornesc la drum.

,, Habar nu am unde mă îndrepta, dar când mă voi oprii, atunci e clar că acolo îmi e locul"