Ratatul

14 4 26
                                    

Mă întreb ce face Paul, îmi e dor de el, oare o să vină să mă viziteze mâine. Îmi e dor de blondul meu.

- Hei,tu, blondino, nu te speria, vin cu gânduri bune, sunt Lia, spune bruneta din fața mea cu mâinile ridicate în semn de predare.

  Nu știu ce să îi răspund, așa că îi arunc un zâmbet mare. Sincer eram foarte atentă la trăsăturile feței ei, e foarte frumoasă, și pare așa bună, oare de ce e aici ? Si acum să aflu că e o criminală.

- Ești pe aproape, nu chiar o criminală, spune rânjind.

- Nu asta voiam zis, scuze, sunt Emily, spun cu privirea în pământ.

-  Incantată, e ok sunt aici din cauza fostului iubit, și-a ucis iubita pentru că îl avea la degetul mic, și a dat vina toată asupra mea, spune ea zambind, dar știam că în interiorul ei nu era așa.

  Cum poți face așa ceva ? Saraca Lia, mă gândesc oare Paul mi-ar face una ca asta ? Ce tot vorbesc aici ? Paul tine la mine, nu mi-ar face vreodată rău, atunci de ce m-a lăsat aici ?

- Hei, se pare ca ți-ai făcut o noua amica, salut Lia, spune și îmi dă sticla de apă.

- Salut ! Da, ți-am cunoscut colega de camera sa știi ca Derek e băiat de treabă, poți avea încredere deplină in el, spun, dar este întreruptă de o amica.
Trebuie sa plec, ne vedem mai târziu, da, ma întreabă zâmbind.

- Sigur, ai grija, spun și îi întorc gestul.

  Ii mulțumesc lui Derek pentru sticla de apă, se pare că liniștea nu durează mult. Pentru ca suntem chemații înăuntru. Însă alerg să nu stau în camera în seara asta. Așa că am ieșit pe holuri, erau atât de înspăimântătoare, dar voiam să îmi pun ordine în gânduri. Acum stau în fața oglinzii din baie, mă priveam, nu arătăm diferit, dar nu mai eram fericită. El ce căuta aici, era băiatul de la cantină, încerc să mă îndepărtez, însă ajung să mă lovesc cu spatele de perete. Il simt cum își presează corpul masiv peste al meu, mâna lui acum e pe un perete si cealaltă pe bărbia mea. 
Încerc cu ambele mâini să îl îndepărtez, dar e mai puternic decât mine.

- Lasă-mă ciudatule, spun impingându-l.

  Nu spune nimic, dar îmi forțează bărbia pentru al privii în ochi, avea ochii fixați spre buzele mele. Văd că strânsoarea devine moale, eliberându-mă. Mă privește rânjind, însă nu scoate niciun cuvânt. ,,Idiotule", spun și plec din bine. Cine drq se crede, cum își permite să mă atingă ? Ratatul ! Plec furioasă spre camera, sigur Derek o să mă întreb ce am.
Intru în cameră și nu îmi pot crede ochilor...





Iar suspans, știu slăbuț, dar am zis pus next.
Hai vreau părere la acest capitol.

Salut și pwp

Unde esti ? [ În curs de scriere]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum