Unde esti ? [ În curs de scriere]

Emily, zisă și Tarzan

    Cobor cu grijă punând ambele picioare pe pământ, dau să plec și mă împiedic de o creangă. ,,Super, sunt o împiedicată." Pornesc la drum, gândindu-mă uite voi ajunge, ce-mi rezervă viitorul și cât timp voi rezista fără mâncare. Dar brusc îmi aduc aminte de un baton de ciocolată mâncat pe jumătate. Încep să musc cu pofta din acel baton de parca ar fi din aur.

- Ce zici, împărți cu un străin batonul ala ?, aud vocea bărbătească de aseară

   Înghit în sec, tipul din fața mea era un pachet de mușchi, cu un par castaniu și creț, ochii aceeia de un albastru oceanic. Nu scot niciun sunet, poate dispare.

- Deci ăsta e un ,,nu" ?, spune răzând, venind spre mine.

- Ok, stai departe ciudatule, spun și fac câțiva pașii în spate.

- Ciudat ? Neh, maimuța Cheetah, îmi zâmbește destul de drăguț.

   Ok, tipul mi-a furat un mic zâmbet cu replica asta, dar să nu ii se suie la cap. Îndrăznesc sa il întreb câteva chestii.

- Ok, ce cauți aici ? Ai renunțat la societate ca să trăiești ca și omul peșterilor ?, spun eu amuzată

- Aș vrea eu, sunt aici cu niste amici. Pari obosită, ce zici, nu te alaturi ?spune cu un mic rânjet.

   Asta mă crede vreo ușuratică ? Ii dau una și fug, gata, asta o s-o fac. Dar daca lovitura nu o sa fie prea reușită, sunt prea slăbită să am putere.

- Sigur, eu singură între băieți, crezi că sunt vreo ușuratică ?, spun nervoasă și dau sa plec.

- Ce dracu' ? Nu, logic că nu cred asta, și mai sunt fete, stai liniștită, spune și îmi întinde o mâna.

- Da, cum sa nu, atât de fraieră mă crezi ?, nu termin bine de zis propoziția și aud grasul unei tipe.

- Scott, Adam iar a ars mancarea, spune ea puțin supărată.
A, bună, ea cine e ?, spune curioasă.

- Ea e ... Nu stiu, încă nu am aflat, spune privindu-ma confuz.

- Emily, sunt Emily, spun eu.

- Îmi pare bine ! Hai, alăturate nouă !, spune ea zambindu-mi și luându-mă de mâna.

- Nu știu, poate nu e o idee bună.

- Prostii, spune și mă trage după ea.

    Mă uitam în spatele meu, maimuței Cheetah îi se putea citi fericirea pe chip. Ajunsă, mă așez pe un buștean și priveam tăcută cum toți se uitau la mine. Deja mă enervau, însă noroc ca ,, Cavalerul meu" spărsese liniște.

- Amici, ea este Emily, zisă și Tarzan, spune răzând.

- Ha ha, foarte amuzant, spun zâmbind.
Nu vă faceți griji, nu stau mult, plec imediat, spun mușcând din mar.

Toți mă priveam confuzi, dar pe chipul Cavalerului se putea citi tristetea. Insa ma gândesc, poate câteva nu ar strica daca as rămâne.

- Sau pot rămâne încă câteva zile, maxim 2, spun zâmbind.

    Ii puteam vedea cum fața îi luminase, aruncandu-mi un mic zâmbet.

- Hei, Emily, tu....

Boom ! Stiu, postez des, o să continui cartea dacă văd măcar 4-5 steluțe la ultimele 2 capitole, simt ca scriu doar ca să fie scris.
Ne vedem la următorul next. Salut ! 🌟💕