Unde esti ? [ În curs de scriere]

Din nou el

  Imediat ce ambulanța ajunge, privirea mea e în ceață. Nu știu ce mă fac fără ea, acum face parte din viața mea, nu pot renunța la ea, țin enorm la ea. Dar ce a apucat-o ? De ce a făcut asta ? Oare era el ? Nu cred, și cine naiba e el ? Cum o sa îi explic poliției ? O vor crede nebună, dar eu nu o cred ?

- Domnule, am ajuns, dar trebuie să așteptați afară, spune unul din asistenți.

  Simt cum și ultimul strop de fericire se scurge din mine, simt cum mă prăbușesc. Dacă nu o să își revină ? Dacă am pierdut-o de tot ? De ce nu eram acolo, de ce ? Îmi e frică, îmi e frică să nu o pierd.

*Doua zile mai târziu*

  E încă aici, încă nu m-a părăsit, încă e aici, îmi spun de două zile cu zâmbetul pe față. Doctorul mi-a recomandat un psihiatru, îmi tot spunea baliverne, cum ar fi că Emily nu are toate rotițele la locul lor. Îmi venea să ii dau un pumn de toată frumusețea, e sănătoasă, știu asta, dar nu știu cine naiba e acest ,,el".

- Unde e, aud dintr-o parte.

  Mă întorc la auzul unui glas cunoscut, era el, nu putem scăpa de el, e mai rău decât râia. Văd cum se îndreaptă amenințător spre mine, dacă încercă să mă sperie, slabe șanse. Arată că un maimuțoi isteric.

- Așa tii tu la ea ? Ești idiot? Putea să moară, știam că nu trebuia să plec, ești doar un puști. Fii atent aici, o spun doar o dată, dispari, las-o în pace, spune furios.

- Idiotul aici ești tu, eu am rămas lângă ea, pe când tu te-ai distrat cu altele, nu o voi lăsa,  nu voi lăsa niciodată, și cel care trebuie să plece ești tu Scott, pleacă. Habar nu ai ce s-au întâmplat, așa că eu zic să îți ții gura, îi țip în față.

- A fost el, asa-i, mă întreabă privind spre salonul în care era ea.

  Și el, și el îl vede ? Sau doar știe de el ? Sunt singurul orb ? Oare ,,el" chiar  exista ? Îi dau afirmativ din cap, însă nu răspunde nimic, doar mă roagă dacă o poate vedea. I-am zis despre psihiatru, răspunsul lui mi-a făcut sângele să clocotească.

- Pleca, dispari, cum poți fi de acord, ești nebun ?

- Puștiu, el nu există, are nevoie de ajutor, înțelege, spune calm.

- Printre nebuni ? Tu gândești ? Nu are ce căuta acolo, nu cât timp sunt eu aici.

- Paul, înțelege, e nebună, trebuie ajutata, țipă la mine.

  Deja mușchii mei mai aveau puțin și explodau, mă reped asupra lui, pumnul meu făcând contact cu obrazul lui. Aștept să se îmi întoarcă gestul, însă tot ce face e să râdă, un râs isteric...îl privesc confuz.

- Ești la...

Next !!!! PWPPPP
#suspans :)))
Slăbuț, știu, dar asta e :)))

Ați uitat de Scott ?

Salut ! ✌️