Boom

12 3 17
                                    

  Ratatul ! Plec furioasă spre cameră, sigur Derek o să mă întreb ce am.
Intru în cameră și nu îmi pot crede ochilor, Derek deja dormea, dar nu că un om normal in pat, și pe jos. Mă duc ușor spre el pentru al trezii, podeaua nu e comoda, și îl vor lua mari dureri dimineață.

- Derek, hai să te punem in pat, spun și îl ridic de un braț.

- Ce, dar podeaua e așa comodă, au, spune fraierul intinzandu-se.

- Văd, hai sus, îl ajut să se ridice de pe podeaua rece.

  Era destul de târziu, priveam tavanul lăsându-mi gândurile ea mă invadeze.  Mă gândeam cum am ajuns aici. Ce face Paul ? Cat voi sta aici ? Oare voi pleca de aici vreodată ? Dacă nu era el, daca nu era acel ,,el", acum nu mai eram aici... De ce trebuia să fii aici ? De ce ?

- Emily ? Ești bine, de ce nu as fii aici, întreabă confuz și speriat de reacția mea.

  Îl priveam speriată, însă realizasem că el nu e Paul, el nu știe despre ,,el". Incerc să mă liniștesc spunându-i că a fost un simplu coșmar, însă a insistat să îi povestesc. Expresia facială îl dă de gol, sigur o sa mă creada și el cu capul.

- Eu te cred, chiar te cred, spun spre surprinderea mea.

- Mă crezi ? Nu vrei dovezi ?

- Starea ta e singura dovada, spune și îmi zâmbește.

- Dacă și Paul era la fel, îmi e atât de dor de el, spun punând privirea în pământ.

- O sa vina sa te vadă, hai, e târziu, spune și se acoperă. Somn ușor Emily, spune, stingând becul.

- Somn ușor Derek, pun capul pe pernă și îmi închid ochii.

Brusc visul meu este întrerupt de o bubuitură în ușă. Nu pot să cred, cine naiba se crede....





Salut și pwp ! ❤️

Unde esti ? [ În curs de scriere]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum