După câteva minute aud ușa deschizându-se, nu îmi putea venii ochiilor să creadă...iar asistenta aia insuportabila.
- Singurică ? Unde e colegul de camera, întreabă uitându-se împrejur.
- Nu știu, răspuns sec, așteptând să îmi de-a pastilele de seara și să plece.
- Bine, uite aici, inmanandu-mi două pastile destul de mari, le bag în gura și iau o gura de apă.
- Bine, o să îl caut și puștiul ăla, nu scapă de mine în seara asta, spune și iasă pe ușa.
Scuip pastilele, pe care le-am ascuns sub limba și revin la treabă mea. Stăteam și priveam tavanul, dar gândul îmi sare pe unde îmi hoinărește colegul de camera. Aleg să plec în căutarea lui pe holurile întunecate.
- Derek, ești pe aici, întreb mai mult în șoaptă.
O să am necazuri din cauza lui, la ora asta trebuie să fim in camera. Înaintez pe un colidor luminat de un singur bec, arată că o scenă desprinsa de un film horror. Îmi era frică să nu dau de vreo nebună sau un nebun cu un cuțit. Totuși, sunt într-un psihiatrie, chiar daca suntem verificați la cantină când plecam dacă ascundeam cuțite, tot nu mă simt în siguranță.
- Păpușă, aud o mică șoaptă care îmi străbate un mic fior pe șina spinării.
Aleg să nu mă întorc, îmi continui drumul, dar aud mici pași în spatele meu, așa că măresc pasul. Însă persoana care mă urmărea se pare că nu se lasă mai prejos. Încep să alerg până simt cum sunt prinsă de mâini și împinsă de peretele rece al colidorului.
- Niciodată să nu mai fugi de mine, ai auzit, spune bărbatul căruia nu îi văd fața, din cauza lipsei de lumina.
Era destul de aproape de mine, îi simt respirația pe pielea mea caldă din cauza nervilor care fierbeau în mine. Încerc să mă zbat, însă fără reușită. Simt cum aplică sărutări mici pe pielea gâtului meu. Mă simțeam scârbită, las valul de lacrimi să îmi inunde față.
- Plangi, mă întreaba și simt în vocea lui o urmă de confuzie.
Prefer să nu îi răspund, doar plangeam, lăsând în urmă rânduri de suspine. Îl văd cum se îndepărtează și mâinile mele sunt eliberate. ,, Nu plânge, nu voiam să îți fac vreun rău", îl aud soptind îndepărtandu-se spre partea întunecată. Rămân pe loc, încă cu lacrimi in ochii, nu știu cine a fost tipul asta, dar îl urăsc. Ciudat, vocea lui părea destul de cunoscuta, plec în fugă spre camera mea. Spre surprinderea mea...
Logic că de fiecare data TRAIASCA SUSPANSULLLLLL ( aici nu sunt eu :)) )
Deci nimeni nu a nimerit, nu v-ați gândit la asistență nu ? :))))
Scuze, îmi place să mă joc cu suspansul.Pwp
CITEȘTI
Unde esti ? [ În curs de scriere]
AdventureTotul se va schimba când va împlini vârstă libertăți, adică vârstă de 18 ani va scăpa de toate crizele familii si lumii. Pleacă in căutarea liniștii.✌ Alăturate acestei tinere în călătoria ei.