Aleasa (Volumul II)

Capitolul 4

- Mi-e frica, Adam.... am spus ca un catelus vinovat. Chiar nu stiu cum o sa reusesc sa ascund tot ce stiu!.... O sa ma dau de gol, Adam!...... Nu pot....

- Linisteste-te... Totul va fi bine.... mi-a raspuns, dar nu s-a uitat la mine.

Am inghitit in sec. Fara sa vreau, mi-am dat seama ca sunt in ora, iar eu nu am auzit nimic din ce preda profesoara.

Nu ma pot concentra sa ascult, pentru ca mintea imi zboara mereu la secretul pe care ar trebui sa il ascund... Si asta nu ma ajuta deloc, fiindca simt ca vreau sa tip... Trebuie sa rezist impulsului... Adam are incredere in mine...

- Lunna?

Am fost scoasa din propriile ganduri de vocea profesoarei. Mi-am ridicat privirea spre ea instinctiv.

- Ămmmm... Da? am intrebat confuza.

Mi-a zambit stangace.

- Tocmai te-am intrebat daca ai identificat diferentele dintre ADN si ARN in textul manualului.

Am schimbat cateva pagini, observand ca manualul meu era deschis la cu totul alta tema.

- Ămmm... ADN-ul este...  ămmm... ARN-ul..... m-am balbait, apoi am hotarat ca nu merita sa ma fac si mai mult de rusine decat pana acum. Imi cer scuze. Nu le-am identificat inca.

- Te rog sa fii atenta la ora. Faptul ca ai lipsit ar trebui sa fie o motivatie ca sa inveti mai mult. Pare ca nici nu esti cu noi.

Mi-am lasat capul in jos si i-am repetat:

- Imi pare rau...

- Sa nu mai repet... mi-a spus cu aer superior.

Mi-am dat ochii peste cap fara sa ma ascund, dar nu cred ca a observat, fiindca incepuse sa palavrageasca mai departe cum vorbea inainte sa se agate de mine si atentia mea.

Mi s-a parut ca ora a durat o vesnicie. Aproape adormisem cu ochii deschisi, daca nu ma trezea profesoara cu replica: "Ori esti cu noi, ori impotriva noastra", care imi era adresata. Am ridicat o spranceana indiferenta de orice ar fi spus. Sunt obisnuita ca profesoara de biologie sa se considere superioara fata de toti, asa ca nu i-am dat atentie.

Aveam orarul lectiilor scris pe o foita, asa ca am remarcat ca urmatoarea ora e sportul. Mda... Iarasi o sa fie aglomeratie... Nu inteleg cum se face ca avem atatea persoane sportul in acelasi timp...

Mi-am schimbat hainele si am iesit pe teren. Si aici toti ochii au fost pe mine instant. Zici ca sunt mai renumita decat Beyonce... Parca m-ar fi vazut prima data...

- Alinierea! am auzit proful, ceea ce a mai lasat din fanii mei infocati sa priveasca si prin alte parti, sa mai discute alte teme. Baietii - volei, fetele - coarda. Incalzirea! Acum!

Aproape ca uitasem ca profesorul de sport e asa precipitat... Abia daca a intrat pe teren si deja se comporta ca Hitler.... Mi-am scos elasticul de pe mana si am incercat sa imi prind parul sus, ca sa nu ma deranjeze la ora. Chiar atunci am simtit ca imi arde fesa dreapta.

- Auch! Ce naiba? am tipat fara sa vreau.

Dar nu am reusit sa ma intorc, ca l-am vazut pe Cameron, din echipa de baschet a scolii. Il cunoaste toata scoala, pentru ca se crede zeul flirtului. Majoritatea fetelor se topesc dupa el, dar eu fac parte din minoritate. Am vazut tipi mult mai atragatori decat increzutul asta. Cum ar fi Adam... Ryan... Chiar si Kyle... Mai degraba as fi cu Kyle decat cu Don Juan.... M-am cutremurat la gandul ca am putut sa ma gandesc la asa ceva.

- Chiar esti vie? a mimat surprinderea.

- Iti dai seama ca da? am intrebat sarcastica.

- Scuze. Am vrut doar sa ma asigur ca nu vad fantome... a spus si un grup de elevi, ce vazusera miscarea lui au inceput sa rada.

Am privit indiferenta spre tipul din fata mea.

- Esti un badaran. Nu vreau sa cobor la nivelul tau, asa ca: Dispari.

A ranjit pervers.

-  Neh! a zis ca un copil mic. Oricum peste 15 minute nu o sa iti amintesti nimic....

L-am privit stramb.

- Ce te face sa crezi asta? am intrebat dezgustata de persoana din fata mea.

- E usor. Te droghezi.

- Poftim? E cea mai mare prostie pe care am auzit-o, iar tu esti cel mai prost pentru ca ai spus-o. De unde sa stii tu ce fac eu?

A ranjit.

- Nu iti amintesti nimic din ce ai facut ultimele doua saptamani. ranjetul s-a largit. Sau poate ca da....

Voiam sa ii mai spun ceva, dar m-am oprit la timp. Am respirat adanc si am dat sa ma intorc sa plec din mijlocul acestei conversatii, insa am simtit ca mi-a fost prinsa incheietura si din reflex i-am aruncat o palma peste fata aia de increzut.

Deodata am bagat de seama ca imi ard obrajii. Cineva ma priveste... dar am alungat imediat gandul, dandu-mi seama ca sunt in mijlocul unei mari multimi de oameni care ne urmareau cu sufletul la gura orice miscare.

Din cauza socului, a ramas blocat pret de cateva clipe, timp in care mi-am eliberat incheietura si m-am indepartat doi pasi de el. Cameron nu s-a lasat mai prejos si m-a ajuns din urma cu un singur pas, punandu-ma la pamant:

- Sa stii ca o sa regreti ca ai facut asta... mi-a zis cu maxilarul inclestat.