Aleasa (Volumul II)

Capitolul 19

- La ce ora se vine la scoala, Cole? am auzit vocea bine cunoscuta a lui Cam.

Mi-am aruncat ochii peste cap. Trebuia eu sa am lectia de mate in aceeasi clasa cu tipul asta... Nici ca se putea mai mult noroc....

- Spre informatia ta, pot sa vin la ce ora imi doresc... Fara sa-ti dau raportul, Smith.... am zis, intorcandu-i spatele si lasandu-l in urma.

- Bodyguard-ului tau ii dai raportul? Sau ii dai si altceva? a ranjit ca un prost pervers. In ce fel il platesti? a adaugat, iar ceilalti au ras.

- Poftim? Bodyguard? Ce nai.... am inceput, dar m-am oprit. Daca ma gandesc mai bine, nu imi pasa. Sper sa nu te vad pana in detentie...

Am si asa problemele mele... Nu trebuie sa il bag in seama.... mi-am spus. Mare mi-a fost mirarea ca nu a mai spus nimic altceva. Ma irita persoana lui deja... Stiu ca am parut mult prea dura, dar nu mai suport atitudinea asta batjocoritoare ce imi este indreptata.... Mi s-a oprit in minte cuvantul "bodyguard". La ce a facut referinta? M-o fi vazut ca am iesit din masina lui Ryan... mi-am alungat gandul. Stia ca eram impreuna cu el... Ca Ryan era iubitul meu... Nu ar avea de ce sa spuna ca e bodyguard.... Nu a aflat nimeni ca am terminat-o cu nemernicul acela..... Mi-am trecut mana prin par nervoasa. Urasc momentele in care nu inteleg nimic... Cine o mai fi si acest X?...

Mi-am alungat toate gandurile, cand mi-am dat seama ca am ajuns la dulapiorul meu. Trebuie sa ma gandesc la propunerea lui Ryan... mi-am spus, inchizandu-mi ochii strans. Vrea sa il ajut. Nici macar nu mi-a spus ce trebuie sa fac... Ce raspuns sa ii dau? La naiba! Nici nu pot sa vorbesc cu Adam, ca sa protejez secretul nostru... De-as putea sa il sun sau ceva... Nu am telefonul, ca mi l-a confiscat ieri Kyle... Chiar sa il fi avut, nu as fi putut sa il sun. N-am numarul lui de telefon... am inspirat adanc. De unde sa stiu cand mai apare asa cum ii este tipic - de nicaieri?

Nu mai rezist! Toata actiunea ce a durat zilele astea - si care mai continua - ma exaspereaza! Nu imi amintesc sa fi fost la fel de nervoasa inainte...

Un sunet strident m-a ajutat sa evadez din propria-mi meditatie. Istorie. Bine ca proful nu e la fel de dur ca altii... am gandit, intrand in sala de clasa.

* * *

- De ce fugi? am intrebat-o, cand in sfarsit am gasit-o prin scoala.

Ma privea suparata, spre deosebire de ziua de ieri, in care era doar speriata.

- Emm? am soptit incet ca unui copil mic. Ce e cu tine?

- Ce vrei de la mine? m-a intrebat, aruncandu-mi sageti de foc doar cu ochii aceia de caramel.

Cat dispret in ea... Si nu inteleg care este cauza... Fara sa vreau, am observat ca la gat ii era situat micutul colier pe care i l-a dus Adam din partea mea. Am scapat un zambet sincer, vazandu-l. Ii place! Stiam eu!

- Vreau doar sa vorbesti cu mine... Zilele astea abia daca am schimbat cateva priviri...

- Si? a spus sarcastic.

Asta m-a lasat masca.

- Poftim? Păi... Esti cea mai buna prietena a mea... Crezi ca nu mi-ai lipsit?

Respira precipitat.

- Nu cred. Stiu ca nu te-ai gandit niciodata la mine in tot acest timp... Dar - daca ai facut-o - nu iti mai amintesti de asta... Daca mai stii, marti a fost ziua mea... Tot orasul a fost la petrecere... Sa iti spun ceva! Eu nu aveam nici un chef sa stau la propriul meu majorat!

Am privit spre ea blocata de viteza in care ii ieseau cuvintele pe gura. Ii multumeam Domnului ca era pauza mare si nu se mai afla nimeni in jurul nostru.

- Si stii de ce? a continuat. Pentru ca, doar cateva zile mai devreme, am aflat ca tu AI MURIT! a tipat de parca as fi fost eu vinovata de asta. Iar acum.... Dupa ce mi-a trecut putin durerea de pe suflet, tu ce crezi ca faci? Ai reaparut! Si mi-ai dat iarasi lumea peste cap!

- Dar... am inceput, dar m-a intrerupt.

- Fara nici un "Dar...". Unde ai fost? Ti-ai luat cumva vreo vacanta? a spus sarcastica. De ce le-ai spus tuturor ca ai murit? Cum credeai ca o sa reactioneze? Ce credeai ca o sa fac eu? Voiai sa iti sar in brate si sa te felicit ca mi-ai stricat aniversarea pe care am planuit-o impreuna inca din copilarie? Stiai ce voi face, si ai invidiat mereu... De aceea te-ai hotarat sa imi ruinezi petrecerea, mintindu-i pe toti ca ai fost rapita si sechestrata timp de doua saptamani.... Macar acum ai fi putut sa imi spui un amarat de "La Multi Ani!", daca nu am meritat nici macar un simplu cadou stupid de majorat...

- Emm....... am inceput, dorind sa ma apropii de ea.

- Nici un "Emm"! a aruncat, oprindu-ma. Ai facut-o dinadins, Lunna! Mi-ai distrus viata si nu vreau sa te mai vad vreodata! Te urasc asa cum nu am urat pe nimeni niciodata! Pentru mine ai murit in realitate... Adio!

A scuipat cuvintele si a plecat, lasandu-ma pe mine cu ochii in lacrimi.