Capitolul 33

10K 409 94
                                    

- Am ajuns. a spus sec, iar eu am revenit cu picioarele pe pamant.

Eram deja aproape in fata casei mele, iar eu inca nu imi puteam reveni la cele ce am auzit de la Adam. Cum ar fi putut sa imi faca Ryan asa ceva? Si eu care aveam incredere in el... Am inghitit in sec.

- Tata e acasa. am spus indescifrabil, cand am observat masina tatei in fata casei.

Nu a reactionat cu nimic, ramanand calm. Calmul sau ma sperie.

- Doar din curiozitate. Ma mira faptul ca nu te-a sunat nici macar o data. Unde iti este telefonul? a zis suspicios.

Am inghitit in sec.

- L-am uitat acasa. am raspuns ca un copil certat de parinti.

Ochii lui ca doua gauri negre s-au fixat pe mine, de parca ar fi putut citi ceea ce gandesc. Nu pot sa ii spun adevarul...

- Lunna, de ce ma minti? a zis sec, patrunzand cu privirea dincolo de mine.

Mi-am muscat limba cu scopul de a nu imi pierde calmul. Cum si-a dat seama? Ma privea de parca ar fi stiut deja adevarul, dar astepta sa cedez. Dar nu ma lasam.

- Ti-am spus deja... am zis, incercand sa par sigura pe mine. De ce spui ca te mint?

- Te cunosc... Stiu cand imi spui adevarul si cand minti...

La naiba!

- Unde sa ii spun ca am fost? am intrebat, schimband tema discutiei, dar cu speranta ca o sa ma ajute.

A expirat adanc, intorcandu-si privirea de pe mine si tuguindu-si buzele.

- Nici nu stiu. a zis intr-un sfarsit. Gasesti tu ceva sa ii alcatuiesti. a urmat o scurta pauza, cat timp privea incruntat in gol. Imaginatia iti este foarte activa din cate am observat...

Am lasat ochii in pamant. Pare suparat... De ce vorbeste cu atata raceala? mi-am strans buzele intr-o linie.

- Bine, am plecat! am zis imbufnata si mi-am luat avant sa ies din masina.

Nici nu am reusit sa clipesc, ca mi-am simtit deja incheietura mainii prinsa.

- Ce vrei? m-am rastit.

A ridicat o spranceana, privindu-ma superior.

- Ai grija ce faci. a spus simplu, apoi mi-a eliberat calea.

- Nu-mi spui tu mie ce sa fac! m-am rastit din nou.

Am coborat in graba din masina si am impins cu toata puterea usa. Am marait cand am auzit doar un pocnet slab. Mi-am dat ochii peste cap.

Ce increzut! I se pare ca stie tot ce este pe lumea asta... Cand el imi ascunde anumite lucruri pe care vreau sa le stiu, eu nu am voie sa insist, dar cand e randul meu sa nu raspund la ceva - hop! - si face pe suparatul.

Aleasa (Volumul II)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum