Aleasa (Volumul II)

Capitolul 25

- Hey! Ce mai faci? m-a intrebat Dean cu un zambet larg.

Inca nu stiu daca pot sa am incredere in el.

- Buna! am spus, strangandu-mi cartile la piept. Bine, daca pot sa spun asa. Incerc sa ignor faptul ca sunt subiect de barfa. am continuat, lasandu-mi capul in jos.

M-a privit compatimitor.

- Nu ii baga in seama. Nu merita atentia ta. mi-a facut cu ochiul increzator. Esti mult prea sus ca sa cobori la nivelul lor.

Simteam ca vorbele sale ma umpleau de putere. Poate nu ar trebui sa fiu atat de dura cu el. Nu e vinovat ca frate-sau e un nemernic cu actele in regula...

- Mersi! am raspuns sincer. O sa tin minte.

- Asa sa faci. Ti-ai facut tema la mate? m-a intrebat curios.

Mi-am lasat capul in jos.

- Nu... am zis rusinata. E prima data cand nu mi-am facut-o... N-am inteles nimic din tema asta! Ce trebuia sa fac? am inceput sa ma plang.

Doar a ras ironic.

-  Nu e atat de greu precum pare.

- Serios? Credeam ca imi ies din minti tot analizand teoria si exemplele din carte... am continuat, dandu-mi ochii peste cap.

- Daca vrei, putem sa mergem la biblioteca dupa ore si iti explic. mi-a zis, zambind generos.

Am ramas surprinsa. As vrea sa merg, dar nu stiu cum... Inca nu sunt sigura ca pot avea incredere....

- Mersi de propunere, dar imi pare rau ca nu pot. Sunt si azi in detentie, iar, dupa, vine Ryan sa ma ia.

S-a incruntat derutat. Ce am spus?

- Ryan?

- Mda... Ma duce acasa. am spus dandu-mi ochii peste cap.

Vazand ca nu zice nimic, l-am lamurit.

- E noua regula a tatei. Ii e teama sa nu dispar iarasi.

A aprobat din cap ca intelege.

- Doar ca nu te-am auzit vorbind de el zilele astea. Credeam ca nu mai sunteti impreuna. De aceea mi-a parut straniu ca te-am vazut azi dimineata, coborand din masina lui...

- Nu suntem. am spus simplu. Doar ca asa vrea tata. Sa ma aduca Ryan oriunde vreau. Ceea ce se rezuma la scoala si acasa.

A respirat adanc.

- Spune-i lui Ryan ca mergi la biblioteca. Sa vina mai tarziu sa te ia de acolo. a facut o scurta pauza. Sau ar putea veni cu noi, nu e mare lucru..

Am inghitit in sec. Cu toate ca as vrea sa ma duc cu Dean, nu pot. Ryan mi-a ocupat deja programul pentru diseara... Cum scap de asta?

- Nu cred ca o sa vrea. am motivat eu. Nu prea ii placea matematica in scoala... Plus ca tata vrea ca eu sa fiu acasa la ora fixa... Nu pot sa ma retin. am facut o grimasa. Nici macar nu stie de detentie.

A ras ironic.

- Lunna a primit prima detentie din viata ei, iar tata nu stie? Asta e ocazie de pus in calendar! Vrei sa faci pe rebela? m-a intrebat, dandu-mi un ghiont.

Mi-am trecut mana prin par.

- Nu prea... Dar nici nu vreau sa ii stric starea. E bucuros ca m-am reintors. am raspuns sincer.

Si-a incrucisat doua degete.

- Sa speram ca nu afla.

Am ranjit larg, cu dintii la vedere. Mda... Sa speram.... Din fericire, mi-a mai ramas o singura zi de detentie.

Clopotelul a sunat de ora, ceea ce m-a surprins. Asta a fost pauza mare? Nici nu am simtit cand a trecut!

- Ok, Dean. Uitasem ca trebuie sa imi iau din dulap cartile pentru urmatoarea ora. Am fugit! am spus, dar nu am apucat sa ii aud raspunsul pentru ca am luat-o la goana printre putinii elevi care mai colindau coridoarele scolii.

Nu pot sa cred ca a trecut pauza... Iarasi intarzii la ore... m-am blestemat in minte. M-am saturat sa fiu privita ca o chiulangioaica...

Totusi, mai am doua ore si detentia. Scap repede de liceu azi. Dar nu stiu daca ar trebui sa ma bucure sau sa ma sperie. O sa fiu nevoita sa merg cu Ryan. Nici macar nu stiu unde ma duce... Si azi dimineata l-am intrebat, dar nu mi-a raspuns. Uneori, simt nevoia sa il strang de gat! Pacat ca nu as reusi s-o fac... La cat este de puternic, mi-ar intoarce incheieturile cat ai zice "peste".... Plus ca m-as alege cu vanatai de toata frumusetea... am gandit, ciocanind la usa clasei si intrand in auditoriu.